In week-end-ul asta m-au lasat masca doua intâmplari cu hoti marunti – gainari li se mai spune lor in popor. E foame mare in glanda. Se fura orice. Lasa-i pe aia mari care fura cu acte in regula milioane, zeci si sute de milioane, indeosebi de la stat. Aia nu se pun. Sa-i vezi pa astia mici, gainarii, ce le mai trece prin cap.

Deci, ia sa vedem noi ce se mai fura. Pe vremuri era chestia aia cu pisica. Spalai covorul sau mocheta si, stând la etajul I, le puneai pe balcon la uscat. Ciorditorii veneau cu o pisica, o aruncau de jos pe covor, aia, a dracului, se agata cu ghearele de obiect si-l coborau direct in bratele hotului. Simplu, nu? Acum sunt la moda „magnetii”. Astia fura orice e metal. Asa s-au pricopsit multi de-astia care au centre de colectare. Dupa ce s-a cam terminat cu ce mai ramasese pe la mina (au carat odata, pu bucati chiar o masina de extractie) magnetii gainari au trecut la lucruri mai fine.

Stiti blocul ala, vis-a-vis de BancPost, in Piata Victoriei, unde vinde Georgica niste covrigi buni, cu sare, mac sau susan. In spate sunt scarile locatarilor. Intr-o dimineata de pe scarile blocului au disparut cablurile de interfon si de internet. Chiar de-ar fi de cupru, cât pot sa cântareasca sârmele alea? Bietii oameni au bagat mâna in buzunar si au pus altele noi. Le sutesc ei si pe-alea.

Un amic de-al meu, doctor (nu spun cine, persoana importanta) are program fix. Ca tot omul are si-un garaj. Un „cetatean de bine” a dat telefon la politie ca sunt unii care muta lucrurile din garajul doctorului. In fine, vin politistii, prind sutii si… si in subsolul unui bloc le gasesc depozitul. Trai neneaca. Sticle de wiskey, cafea si alte produse clasice. Hotul, unul care a stat jumatate de vârsta tot prin puscarii nici n-a crâcnit. L-au luat la Politie, a dat o declaratie si l-au eliberat. Spre dezamagirea ciorditorului, care spera sa-l trimita inapoi la mititica, unde-i cald si bine. Stiti cam cât cheltuie lunar statul român cu un puscarias? Va spun eu, 20 de milioane lei vechi, 2000 RON, adica trei salarii minime. Pai cum sa nu-i placa aluia la puscarie? Numai ca acolo nu prea mai sunt locuri de cazare.

… Cartierul „Petrosani Nord” s-a construit, dupa câte mi-amintesc, cu detinuti. Nici nu stiu daca a durat doi sau trei ani. Oare de ce acum nu s-ar putea? Macar sa-si plateasca mâncarea aia de la puscarie, care, daca nu stiati, e mai buna decât a celor foarte multi care sunt in libertate si traiesc sub pragul de saracie.

Unde esti tu, Tepes, Doamne?

Mircea BUJORESCU