Voluntarii sunt cei care însufletesc clãdirile reci si grele ale fostei mine Petrila. O mânã de oameni care nu lasã ca istoria sã piarã si care militeazã pentru un viitor cultural.
Clãdirile de patrimoniu ale minei Petrila se degradeazã asteptând a fi salvate. De ani de zile clãdirile industriale, intrate în patrimoniul national, sunt prinse într-un pãienjenis birocratic. Acum, Consiliul Judetean Hunedoara si-a manifestat intentia de a le cumpãra, însã în lipsa unui ministru titular acest lucru nu este posibil.
“Au trecut ani buni de la primele demersuri pentru salvarea clãdirilor de la Mina Petrila. Dacã la un moment dat, demolarea pãrea iminentã, acum ne aflãm în latura opusã: demolarea oficialã a fost stopatã, clãdirile se degradeazã de la sine. Si sunt deja sapte ani de tergiversãri si birocratie, exact intervalul de timp de care a avut nevoie Dolní Vítkovice a Landek Park Ostrava pentru a-si transforma mina în cel mai spectaculos ansamblu pentru educatie si culturã din centrul Europei”, aratã cei de la Plantea Petrila.
Voluntarii sunt cei care însufletesc clãdirile reci si grele ale fostei mine Petrila. O mânã de oameni care nu lasã ca istoria sã piarã si care militeazã pentru un viitor cultural.
“La Petrila, Cãtãlin Cenusa a rãmas sã povesteascã vizitatorilor despre viata de miner si sã facã lucrãri de curãtenie care tin clãdirile în stare bunã. Ion Barbu spune aceeasi poveste a orasului care se poate regenera prin culturã. Ina Berar si Sandor Cristina sunt tot timpul cu zâmbetul pe buze asteptând noi si noi oportunitãti de voluntariat, iar arhitectii în frunte cu Cristina Sucala, Ilinca Pãun Constantinescu, Ina Stoian si Dragos Dascãlu sunt uluiti cã ansamblul istoric din ce în ce mai subred, singurul de importantã nationalã din Valea Jiului recunoscut oficial, încã nu îsi gãseste calea spre regenerare si rateazã oportunitãtile de finantare una dupã cealaltã”, mai aratã Planeta Petrila.
Cei care se ocupã de clãdirile minei Petrila spun cã existã viitor. Dovadã stau toate actiunile care au avut loc aici.
“Pe de altã parte, toamna petrileanã înseamnã cea mai amplã actiune de voluntariat organizatã recent în Petrila, prin evenimentul Greenpeace Romania de plantare si ecologizare din 27 septembrie. Înseamnã prezenta Petrilei pe harta celor 13 orase din tarã care tin galeriile de artã deschise pânã noaptea târziu pentru Noaptea Albã a Galeriilor – NAG pe 11 octombrie. Înseamnã si prezenta Petrilei pe tabloul Comisiei Europene pentru proiectul de viitor Updated Heritage Promotion, prin care punem în valoare patrimoniul traditional prin metode contemporane. Înseamnã, nu în ultimul rând, oportunitatea adolescentilor din Vale sã organizeze un eveniment 100% cum si-l doresc: Subsol – Bass the Mine, pe 31 octombrie. Asadar, mai putin activism si mai multã actiune, arãtând cã în ciuda stãrii jalnice clãdirile de la Mina Petrila stiu sã povesteascã despre ceea ce ne aduce pe toti împreunã: întrajutorarea, camaraderia, grija pentru un viitor mai bun, responsabilitatea, dedicarea si optimismul. Sigur, nimic nu e perfect. Si cum ar putea sã fie? Însã un lucru e clar: aveam cu totii nevoie sã ne boteze Andrei Dascalescu Planeta Petrila ca sã ne uitãm putin mai demn în oglindã si sã simtim cã viitorul este în propriile noastre mâini, dincolo de formalism, demagogie si minciunã. Exact asa cum, an de an, iedera de pe fatada Centrului Pompadou pãtrunde în interior si îsi face, treptat, loc printre scaune. Noroc bun!”, mai aratã cei de la Planeta Petrila. Dupã preluarea acestor active, Consiliul judetean are pregãtite deja mai multe scenarii si are chiar o serie de parteneri dispusi sã ofere sprijin pentru valorificarea potentialului cultural, economic si social al acestor active.
Cosmin BACIU
