Un preot, pãrinte pentru mii de copii

Dan Damaschin este preot la maternitatea Cuza Vodã din Iasi, are 43 de ani si este tatã a patru copii. Despre el se spune doar cã este un om bun, care ajutã mamele singure si copiii. Asta si face.
An de an, datoritã lui, aproape 3.000 de copii din zonele sãrace ale judetului Iasi merg la scoalã. Anul acesta a dus în tabãrã la mare 180 de copii. De multe ori, preotul Damaschin le oferã unor tineri care stiu cã li s-a terminat copilãria si viata la 12 ani (dacã-s bãieti si sunt trimisi la oi în alte judete ale tãrii)  ori 14 ani (dacã-s fete si sunt considerate bune de mãritat), speranta cã viata poate fi si altfel. Cã viata trece dincolo de sãrãcie si muncile  câmpului, care sleiesc un copil de orice putere. El le aratã cã are încredere în ei si în talentul lor, pe care îl descoperã cu  rãbdare. Îi învatã sã viseze si sã creadã în ziua de mâine si în oameni buni, care-s mai aproape, poate, decât cei care le-au dat viatã. Si uite asa au ajuns, în cei  13-14 ani de când preotul Damaschin împarte binele în sufletele oamenilor, cu mic cu mare, ca tineri sãraci sã fie  absolventi de Medicinã si sã se pregãteascã sã salveze, la rândul lor, vieti. S-a nãscut în comunã Mosna la 50 de kilometri de Iasi. „Prima amintire o am de la bunicul dinspre mamã. Stãteam pe genunchii sãi si învãtam Tatãl Nostru. Aveam între doi si trei ani“, povesteste Dan Damaschin. Bunicul sãu nu era preot. Era un tãran simplu, cu douã clase. „Nu avusese bani de tãblitã, mi-a povestit mama mai târziu. Un om inteligent. S-a bãtut cu sistemul comunist pentru cã nu voia sã intre în CAP. S-a bãtut cu tovarãsii trimisi de la Târzii sã facã colectivizare fortatã. A fugit în pãdure si când s-a întors semnãtura era falsificatã. Si asa a intrat în CAP“. A crescut într-o familie cu patru frati. Tatãl era orfan de tatã. Bunica crescuse singurã nouã copii. Mama a mai rãmas cu douã surori. Toti bãietii au murit în rãzboi si în perioada foametei. În 1988, în clasa a saptea, când s-a îmbolnãvit de diabet, neputând sã se înscrie la Scoala Militarã, a ajuns la Liceul Sanitar. Au fost zece pe loc. Era o meserie care asigura un loc de muncã sigur. Pãrintii îi vedeau pe toti oameni asezati, cu un serviciu bun. Pãrintele Dan Damaschin îsi aminteste cum a ajuns student la Teologie. „În clasa a XI-a am avut  contact cu mãnãstirile din zona Neamtului. Dupã Revolutie, am cãutat spiritualitatea adevãratã. Am ajuns si noi la Pãrintele Cleopa, pãrintele Ambrozie. Oameni de o mare calitate spiritualã si experientã extraordinarã.  Si atunci, încurajat fiind de acesti duhovnici sã cãutãm de-ale sufletului, am dat la Teologie. Am reusit fãrã pregãtire, doar ajutat de profesorii de la Liceul Sanitar”. Tânãrul asistent era si student la Teologie. Trei ani a muncit noaptea, iar ziua mergea la facultate, unde a dat peste oameni extraordinari. Ca asistent medical a fost la spitalul CFR, la Sanepid si la Spitalul de Psihiatrie Sipote. A luat contact cu oamenii aflati în suferintã, o suferintã care nu trece cu medicamente. Spune cã a înteles multe lucruri despre viatã la Sipote. A absolvit Facultatea de Teologie. Dan Damaschin voia sã fie preot.
„În 1997, contrar pãrerii tuturor cã a ajunge preot era greu, am mers la examen. Am tras la sorti unde sã ajung. Am ajuns la Podolenii de Sus. Foarte departe de Iasi. Oameni foarte buni, dar aspri si sãraci. Am fãcut în casa patriarhalã un centru medical. Medicul ajungea foarte greu, dacã ajungea. Împreunã cu primarul si oamenii am încercat sã-i ajutãm pe cei aflati în suferintã fizicã si spiritualã“,  îsi aminteste Dan Damaschin. Masina si-a transformat-o în ambulantã, pentru cã „trebuia sã se mai nascã cineva în masina mea”. A început sã combine practica spiritualã cu stiinta medicalã.  Dupã Podoleni a urmat Cozia. La Iasi e din 2005. Cum a ajuns sã se implice în cauze umanitare? „Am început cu cãsutele distruse de incendii sau de inundatii. Apoi m-am îndreptat cãtre copiii defavorizati, care voiau sã învete“, îsi aminteste preotul Dan Damaschin. „Internetul este un mod de  comunicare si e pãcat sã nu fie folosit. Lumea care mã înconjoarã e tânãrã. Trebuie sã zâmbim si sã ne ajutãm.  Si mama care are copilasul mort de foame si cel care nu are acces la predicã”.  Pãrintele Dan Damaschin a oferit o sansã mamelor care cersesc pe strãzi si tinerelor care rãmân însãrcinate si sunt alungate de acasã. A primit teren de la o parohie pe strada Cicoarei. Cu  voluntari, cu banii lui a construit o clãdire, cu garsoniere si salã de masã. Sapte mame vor avea adãpost  temporar si vor fi ajutate sã-si clãdeascã o viatã frumoasã. Tabãra de varã organizatã de preotul Dan Damaschin a devenit deja o traditie la Iasi. Prin intermediul Asociatiei „Glasul Vietii “, în fiecare an copiii sãraci merg în vacantã pentru o sãptãmânã. Toti vor sã vadã marea. Anul acesta au fost 180. De unde bani? Din donatii, sponsorizãri.  Iar „minunile” preotului nu se opresc aici. În cadrul campaniei „Grãuntele de mustar”, preotul a initiat strângerea de fonduri, din donatii, ca sã trimitã copii sãrmani la scoalã. Fiecare va avea ghiozdan, rechizite, hãinute, papucei, bunãtãti si jucãrii.

(text preluat de la Violeta Cincu, având acordul prealabil al autoarei)
Pentru exemplul sãu de dãruire, pentru modul în care a ales sã fie  alãturi de sufletele greu încercate, vã propunem sã ne întâlnim cu el si sã-i spunem cã-i multumim pentru ceea ce este si ceea ce face. Sâmbãtã, 25 August 2018, ora 11.00, pãrintele Dan Damaschin vine de la Iasi sã-l întâlnim în Piata Victoriei, din Centrul Devei. Aveti ocazia sã-l priviti în ochi, sã-i spuneti o vorbã caldã si sã fiti parte dintre cei care îi vor multumi, oficial, printr-o diplomã, un buchet de flori, o strângere de mânã si semnãtura recunostintei voastre.
Dan Terteci