OLYMPUS DIGITAL CAMERAPrimãria localitãtii Aninoasa din judetul Hunedoara vroia sã realizeze cu finantare nerambursabilã un muzeu subteran al mineritului, unic în Europa, dar si un imens parc de distractii. Planurile s-au nãruit dupã ce administratia a vãzut cã sacul este gol si intrã în insolventã. Investitia ar fi trebuit finalizatã acum doi ani.

Edilii vedeau în turism ca singura alternativã la minerit, industrie care a dispãrut din Aninoasa încã din 2006, odatã cu închiderea singurei subunitãti miniere. Proiectul prevedea transformarea fostului perimetru minier al EM Aninoasa într-un complex turistic, iar banii pentru aceastã investitie trebuiau sã vinã de la Banca Mondialã. Astfel, în incinta fostei  mine Aninoasa se amenaja un muzeu al mineritului, proiect care costa mai mult de douã milioane de dolari si era unic în Europa. Fondurile nerambursabile au venit în parte doar pentru ecologizare si realizarea unei pãrti din muzeu. Restul proiectului va rãmâne doar intentie, pentru cã Aninoasa este în insolventã.

În plus, finantarea de la Banca Mondialã a fost stopatã în repetate rânduri, iar actualul edil nici nu crede cã va mai fi reluatã prea curând. De altfel, Nicolae Dunca ar prefera sã functioneze pe fostul perminetru minier o fabricã, o investitie care sã genereze mai multe locuri de muncã. „Nu prea aduce mari beneficii comunitãtii locale acest muzeu. Mai bine s-ar crea locuri de muncã în halele respective”, declara Nicolae Dunca, primarul Orasului Aninoasa. Muzeul este realizat în proportie de 50 la sutã în locul unde a functionat Mina Aninoasa, exploatare care si-a închis portile în anul 2006. Ideea acestui parc de distractii cu muzeu a apartinut fostului edil, Ilie Botgros. “Aceastã mina ar putea vorbi despre istoria mineritului din momentul începerii exploatãrii si pânã în 2006, data la care s-a închis oficial. În subteran, pe galeria Aninoasa-Piscu, lungã de 800 de metri, vor fi amenajate încãperi cu utilaje si dovezi ale existentei exploatãrii cãrbunelui din întreaga tara”, declara fostul primar. Muzeul subteran trebuia sã se întindã pe o suprafatã de doua hectare. Vizitatorii primeau salopete, cãsti si lãmpase, iar transportul lor în minã se fãcea cu vagoneti. Proiectul includea, pe lângã perimetrul minier, si o parte a localitãtii, unde se amenaja un parc de distractii pe o suprafatã de 10-15 hectare, însã totul a rãmas doar pe hârtie.

Maximilian Gânju