Nu stiu cât de corect a fost ceea ce s-a strigat zilele trecute la adresa P.S.D.-ului, cum cã ar fi „ciuma rosie”, dar cu sigurantã acest flagel a existat. El a a vut si un nume, comunismul. O adevãratã ciumã rosie care a distrus valori, principii, sentimente si nu în ultimul rând copilãria si tineretea multora dintre români.
Adus pe tancurile sovietice în anii ’45, comunismul a stricat reguli si rigori. A spãlat creiere si a înnobilat (sic!) „lupta de clasã”.Nici sportul în România nu a scãpat de astfel de interventii cu satârul. Una dintre povesti atinge, oarecum, Steaua actualã, echipã mult iubitã, dar cu un început controverst în tabloul fotbalului autohton.
CARMEN MOARE, STEAUA SUS RÃSARE!
Prin anii ’40 strãlucea pe firmamentul fotbalului românesc echipa Carmen Bucuresti ce apartinea patronului Ion Mociorita. Odatã cu pãtrunderea comunismului tot mai adânc pe piata internã, vara anului 1947 aduce un cutremur în fotbalul nostru. Pe 7 iunie se înfiinteazã echipa Asociatia sportivã Armata (A.S.A.) Bucuresti, douã luni mai tãrziu (7 august) fiind afiliatã la federatia nationalã, F.R.F.A., solicitând înscrierea direct în divizia „A”.
Federatia, conform regulamentelor, nu poate da curs, înscriind echipa în Divizia „B”, programând-o în prima etapã, pe 24 august, cu F.C. Craiova. Dar, la presiunile politice ale vremii, intuindu-se ce va urma pe 19 august, federatia desfiinteazã echipa Carmen, fãrã vreun motiv prea clar doar cã era o echipã a „dusmanilor sportului” (în care jucau, printre altii, Valentin Stãnescu, Angelo Niculescu, Ioan Siclovan, Gheorghe Popescu, dar si viitori jiulisti, Bazil Marin, Iosif Kovacs (antrenori), Licã Panaitescu, Costicã Marinescu sau Farkas I. Imediat este convocatã o sedintã a federalilor în care A.S.A Bucuresti este aleasã sã preia locul vacant în Divizia „A”, pe nici un criteriu concret, asta prin eliminarea echipei Carmen. La momentul desfiintãrii, Carmen era vicecampioana României!
Majoritatea jucãtorilor de la Carmen s-au împrãstiat pe la alte echipe (la Jiul au ajuns Licã Panait si Costicã Marinescu, care vor ajunge si în echipa Nationalã), iar din ce a rãmas, sub numele de „Pielari” si apoi „Flacãra Rosie”, a mai activat o vreme în Campionatul municipal Bucuresti. De mentionat în acel moment al mazilirii echipei Carmen, presedintele F.R.F. era Emilian Angheliu, de profesie muncitor metalurgist comunist ilegalist în perioada interbelicã, cel care, ironia sortii, va fi arestat de… comunisti, stând 12 ani în închisoare.
Asadar, desfiintarea echipei Carmen a adus un nume nou pe piatã A.S.A. (viitoarea Steaua) Bucuresti, deci, în nici un caz Steaua nu este urmasa echipei Carmen. Eventual ucigasa, fie ea si din culpã…
Moartea lui Carmen, întãrirea Jiului
Câtiva dintre jucãtorii lui Carmen Bucuresti au ajuns si în curtea Jiului, chiar dacã unii mai fac câte o haltã si prin alte locuri. Astfel, Costicã Marinescu va fi primul venit în ’47, urmat de Licã Panait un an mai târziu (acesta rãmânând la Jiul 7 ani) si Iuliu Farkas I zis „Picior de aur”, jucând pentru Jiul între anii 1950-1955.
Dacã adãugãm si venirile ulterioare ale fostilor jucãtori Iosif Kovacs (în 1950) si Bazil Marin (1960-1962), în calitate de antrenori la Jiul, putem spune cã la Petrosani a existat o adevãratã colonie pornitã de la mazilita echipã Carmen Bucuresti, sacrificatã de comunisti pentru a face loc Stelei în Divizia „A”.
Genu TUTU
