”Un jandarm îl lovea sãlbatic si îl târa pe tatãl meu pentru a-l arunca în Olt… Mama s-a aruncat în bratele jandarmului, a îngenucheat, s-a târât la picioarele lui implorîndu-l sã-l lase cã are doi copii… L-a lãsat… Au trebuit sã fugã, pentru cã jandarmii îi cãutau pe mineri si prin dispensare pentru a nu rãzbate cãtre public grozãvia care a avut loc acolo…”- Lavinia Grigoriu, consilier local PSD Petrosani, fiica unui inginer minier, care a crezut cã în politicã va fi un fel de Robin Hood. Dar a fost adusã cu picioarele pe pãmânt….
A trãit viata de pânã acum cu frica înnebunitoare cã tatãl sãu nu va mai iesi din minã, asa cum au trãit multi copii de mineri din Valea Jiului. Doar cã intensitatea acestei simtiri este diferitã de la individ la individ. Într-o familie unde copiii au fost crescuti în spiritul de apartenentã, de sustinere neconditionatã, pe principiul copiii si pãrinti nu ni-i alegem, acestia stiu cã pãrintii trebuie pretuiti si respectati, iar pãrintii simt responsabilitatea obsedantã de a da societãtii Oameni, nu rebuturi, drept pentru care mediul în care cresc, stiu cã este esential.
Este cazul celui mai tânãr consilier al Consiliului Local Petrosani, Lavinia Grigoriu, care ne-a atras atentia prin câteva afirmatii care pãreau ale unui tânãr hotãrât, care ar putea face parte din generatia care ar putea schimba ceva, în bine, lumea nebunã în care trãim. Înfruntarea de cãtre tânãrã, de câteva ori, a sefilor de partid prin spusele: ”asta este politica dv., nu a mea”, sau ”voi renunta la politicã dacã voi simti cã m-a transformat si doar pe o laturã în rãu”, sau ”cei care m-au criticat mi-au devenit prieteni”, sau ”sunt tânãrã, am timp si energie si vreau sã fiu lãsatã de actualii lideri sã fiu de folos societãtii, oamenilor care mi-au dat votul” etc., etc., ne-a dat ghes…
În cultul familiei si a oamenilor sãrmani luati de suflet
Vise de om necopt, spun multi, uitând cã din visele tinerilor se nasc marile realizãri în lume. În marile companii si bãnci ale lumii, tinerii cu mintea deschisã sunt angajati si ajutati sã-si punã visele în aplicare, de la 18 ani, iar altii chiar mai tineri.
”Provin dintr-o familie simplã. Pãrintii mei au început de la lingurã, cum se spune, într-un apartament primit de la stat pe vremea lui Ceausescu. Când am apãrut noi pe lume, eu si fratele meu mai mic decât mine cu doar 11 luni, zbaterile pãrintilor mei s-au întetit, responsabilitatea era mare în viziunea lor. Ne-au crescut în asa fel încât si acum frica sã nu-i dezamãgesc este uriasã. Au un cult pentru familie, care este sustinutã si ajutatã indiferent în ce situatie ne aflãm, si vorbesc de unchi, mãtusi, bunici, veri. La fel si pentru omul sãrman. Tata are câtiva oameni luati de suflet, cãrora le poartã de grijã. Unii chiar ne-au furat, dar pãrintii mei le-au mai dat o sansã iertându-i, noi ne-am atasat de ei. În ce mã priveste, au fost exigenti cu mine, si pentru cã eram fatã, vesnica pedeapsã care mi se dãdea, era cititul. 
La o boacãnã trebuia sã citesc o carte pe care ai mei o dezbãteau apoi cu mine, sã vadã dacã am înteles ce trebuia. Si spre norocul meu, sau ghinionul meu, au fost destule! La vârsta când colegii mei mergeau în discoteci, la cluburi, mie nu mi s-a permis. Tata avea o vorbã – ”fata mea nu are ce cãuta acolo”. În schimb aveam o atmosferã relaxatã acasã, o familie veselã si optimistã, niste bunici minunati si unchi si mãtusi care nu fac diferenta între copiii lor si noi”- povesteste Lavinia Grigoriu.
O Miss UP plânsã, cu Ionut Drãgotesc care a salvat situatia
Aceasta a povestit cu haz despre participarea sa la Miss Universitas în 2005, în prezentarea lui Ionut Drãgotesc, actualul director al Mondo TV/FM, concurs pe care l-a câstigat, dar care a fost un calvar pentru ea. Tatãl sãu a luat foc când a vãzut cã fata lui a
purtat ”haine cu buricul gol”. A fost pentru prima datã când Universitatea Petrosani a participat la Miss România prin Lavinia, iar Lavinia a fost fericitã când a fost una dintre fetele eliminate dintre ulimele 10 concurente. ”Nu sunt bunã pentru scenã. Pentru asta trebuie sã ai talent si sã-ti placã. Îmi amintesc, la Petrosani, când a fost anuntatã câstigãtoarea, am plâns de parcã îmi murise cineva. Consideram cã nu merit si nu stiam ce atitudine sã adopt, ce sã spun… Noroc cu Ionut Drãgotesc, care m-a luat de mânã cã nu veneam în fatã, nu stiu ce mi-a spus, dar el a scos-o la capãt pe acea scenã, nu eu. Pe scena pe care a cântat IRIS…” – a precizat tânãra consilierã, amuzându-se de acel moment.
Tatãl a prins toate accidentele de la minã, la Stoenesti a fost ca si mort, iar mama s-a dat ziaristã…
Adolescentã fiind, Lavinia Grigoriu a trãit douã drame, douã momente în care a fost convinsã cã si-a pierdut pãrintii – întâi mama, apoi tatãl… ”Tata a avut norocul sã prindã toate accidentele de la mina Bãrbãteni, unde era inginer sef la transport. O datã a fost ars fiind prins de explozie în timp ce încerca sã punã la adãpost un coleg, altã datã când un miner dormea în timp ce altã explozie a avut loc, iar tata a vrut sã-l ridice. Atunci a rãmas fãrã degete. Medicii l-au declarat o minune pentru cã i-a crescut la loc un deget.
Dar cel mai rãu a fost când eu aveam 16 ani. Tata a fost cu minerii la Costesti, apoi la Stoenesti în 1999… Atunci jandarmii l-au bãtut pânã si-a pierdut constienta, i-au crãpat capul efectiv. A plecat noaptea de lângã mama, nu putea sã-si lase oamenii singuri fãrã sã se solidarizeze cu ei.
La Stoenesti, la acea represiune, îi bãgau în dube pe mineri, le luau lucrurile si îi bãteau. Mama si cu unchiul, fratele mamei, au aflat de represiune de la televizor si au plecat spre Stoenesti. S-au dat drept ziaristi pentru a putea ajunge la tata, pentru cã majoritatea presei era favorabilã acelei actiuni. Un jandarm îl lovea sãlbatic si îl târa pe tatãl meu pentru a-l arunca în Olt… Mama s-a aruncat în bratele jandarmului, a îngenucheat, s-a târât la picioarele lui implorîndu-l sã-l lase cã are doi copii… L-a lãsat… Între timp masina cu care plecaserã dupã tata a fost spartã de jandarmi, geamurile au fost sparte cu unchiul înãuntru, dar motorul mergea. L-au dus pe tata la primul dispensar, unde a fost cusut pe viu, era inconstient. Au trebuit sã fugã, pentru cã jandarmii îi cãutau pe mineri si prin dispensare pentru a nu rãzbate cãtre public grozãvia care a avut loc acolo. Dar erau patrule si pe Defileu, deci nu puteau veni cãtre casã. Unchiul a întors si a luat-o cãtre Tg. Jiu. Primul om care a iesit public, la Antena TV, a fost mama, care a povestit cum minerii erau împuscati pe la spate, bãtuti si schingiuti pânã în pragul mortii, apoi aruncati în Olt sau dusi cine stie unde. Era atunci o grijã deosebitã ca toate acestea sã nu ajungã la publicul larg. Dar nu poti ascunde asa ceva!” – povesteste, vizibil marcatã si acum, consilierul local Lavinia Grigoriu.
Robin Hood de Petrosani adus cu picioarele pe pãmânt
A intrat în politicã la 19 ani pentru a face dreptate si credea în naivitatea ei cã va fi un fel de Robin Hood, dar a fost adusã cu picioarele pe pãmânt întelegând cã lumea nu merge cum credea si cã pentru dreptate trebuie sã lupti, uneori sã te
sacrifici si asta dacã politica nu te schimbã, nu te transformã în ceea ce se vede cã sunt majoritatea politicienilor.
”Provenind dintr-o familie modestã, eram hotãrâtã sã schimb lumea, sã fac dreptate, sã fiu asa, un fel de Robin Hood. Eram naivã, cu idealuri mãrete si chiar mi s-a explicat cã lumea nu este cum cred eu, dar degeaba. Acum vãd asta, dar dorinta de dreptate nu cred cã o voi pierde vreodatã. Oamenii nu te ascultã atunci când esti un simplu om, fãrã sã ai un statut câstigat în societate. Uitati-vã cum sunt ascultati cei aflati în functii politice, si cum ceea ce spun intrã în dezbatere publicã indiferent dacã este aberatie sau lucru grav! În postura în care mã aflu acum lucrurile au început sã se schimbe. Oamenii au început sã mã caute…
Si da, eu sunt o socialistã, pentru cã cred cã poti ajunge într-o functie prin forte proprii, fãrã bani si fãrã pile si relatii. Stie el ce stie primarul Petrosaniului, Tiberiu Iacob Ridzi, când a râs si m-a numit în glumã Evita Peron, în timp ce mã zbãteam în nu stiu ce problemã prin Consiliul Local. Cred cã dacã demostrez cã pot sã am grijã de mine, sigur voi putea sã am si de altii. O femeie rãzbate mai greu… la 18 ani m-am angajat pentru a avea banul meu, am învãtat multe de la fostul presedinte PSD Petrosani, Vochitoiu, care m-a muncit câineste, dar a meritat pentru cã stiu orice coltisor de functionare a unui partid. Au fost nopti când munceam la bazele de date, încât, noi, tinerii, nu aveam timp sã mergem acasã si dormeam pe birouri pentru ca dimineata sã continuãm. Au fost campanii în care nu aveam casã nu aveam masã. Un lucru l-am retinut de la el, care îmi foloseste enorm: ”indiferent ce spun altii despre tine, tu urmeazã-ti calea spre ce ti-ai propus”.
Ca om, pe actualul presedinte al PSD Petrosani, Ioan Rus, îl respect si îi sunt recunoscãtoare pentru cã este mare lucru sã-ti acorde cineva încredere la 18 ani si te angajeze atunci când ai mare nevoie. El mi-a fãcut si recomandarea pentru a intra în PSD, dar nu înainte de a mã întreba dacã sunt sigurã cã asta vreau. La primirea în partid am trecut prin furcile caudine. Era o comisie formatã din greii PSD Petrosani, care m-au supus unui adevãrat examen. Din presã primul care m-a promovat, în stilul sãu dur, a fost Cãtãlin Docea, iar prima care m-a criticat a fost Adriana Pavel, cu care acum mã înteleg bine si le multumesc pentru cã m-au ajutat sã mã maturizez. Clar, politica m-a dus cu picioarele pe pãmânt” – a declarat cea crescutã în PSD.
A luat 10 la exament pentru cã l-a criticat pe Ponta
”În postura de consilier local, în loc sã muncesc pentru a rezolva probleme ale cetãtenilor, ale municipiului, trebuie sã lupt cu tot felul de bariere… De exemplu, noi, consilierii ai PSD, am depus 25 de proiecte de hotãrâre, solutii pe care le-am promis cetãtenilor cã le vom aplica, si nici mãcar unul nu este luat în seamã. Nu poti sã te zbati doar pentru a debloca. Au râs de mine primarul si secretarul când am spus ”folositi-mã, sunt tânãrã, nu am functii care sã-mi ocupe mult timp, deci pot rezolva o seamã de probleme, pot duce cât nu bãnuiti!” Am fost crescutã sã mã comport în respect pentru mine si pentru cei din jurul meu. Nu voi lãsa politica sã mã transforme într-un om rãu. Dacã va fi asa, voi renunta la politicã!” – a precizat consilierul PSD, Lavinia Grigoriu.
Cã vrea ceea ce spune, este ultimul examen luat cu nota 10 la sociologie, ca studentã la Facultatea de Stiinte Politice din Bucuresti. ”Profesorul lucreazã si pentru Guvern. Trebuia sã facem o analizã politicã în care sã scot în evidentã lipsuri ale guvernãrii Ponta. Se pare cã am fãcut-o bine, argumentat încât m-a notat cu 10” – a spus, râzând de situatie, Lavinia Grigoriu.
Modelul sãu – fata fugitã de la tarã pentru a face scoli…
Presedinta tinerilor social- democrati a avut un model în viatã. O femeie, nãscutã în 1936, care a fugit din satul natal, la 16 ani, pentru a face scoli. A fost una dintre cele mai elegante si respectate femei, din Lupeni si Petrosani, cea care noaptea freca podele, spãla, apreta si cãlca hainele sotului miner la mina Lupeni, gãtea dumnezeieste si avea spiritul tânãr, optimist si spunea mereu nepotilor cã pe lume este posibil sã realizezi tot ce îti doresti dacã vrei si dacã esti om de valoare. Este vorba de bunica Laviniei Grigoriu. ”Asa a fost pânã în ultima clipã a vietii sale. Coltul de inimã în care mi-a stat permanent, nu cred cã-l voi umple vreodatã. Am venerat-o…”
Ileana Firtulescu
