Cum poti sã dai formã strigãturilor momârlãnesti, sau minciunilor cum mai sunt ele denumite, iar apoi sã îmbraci cu ele o colibã traditionalã. Asta au învãtat 26 de copii pasionati de desen care au participat la o tabãrã indeditã, desfãsuratã la poalele Muntilor Sureanu.
Copiii care frecventeazã Cercul de desen din cadrul Clubului Copiilor din Petrila, cãrora li s-au alãturat alti mici artisti din Timisoara si Târgu Jiu, au luat parte la o ineditã tabãrã de creatie organizatã la poalele Muntilor Sureanu, la Cabana Voivodul. În total au fost 26 de copii, pe care profesorul Radu Chinta a avut ideea de a-i învãta cum sã transpunã, în imagini, vechile strigãturi momârlãnesti, iar apoi sã îmbrace în artã o veche colibã momârlãneascã. „Arta se face mai mult pe stradã în marile orase. Noi am încercat sã o aducem aici, în mijlocul naturii, sã îmbrãcãm o colibã în artã si am venit cu ideea sã dau fiecãrui copil o astfel de strigãturã, pe care sã o ilustreze. Fiecare dintre noi vedem diferit, întelegem diferit, concepem diferit. Sunt trei fire pe care am încercat sã le îmbinãm: arta modernã, cu obiceiurile strãvechi, vechile strigãturi momârlãnesti si cu frumusetea naturii. Au lucrat practic neîncetat, au realizat niste desene uimitpare pe care împreunã le vom îmbina si vom face acest happening. Vom îmbrãca o cabanã momârlãneascã în artã”, a declarat profesorul Radu Chinta.
Coliba îmbrãcatã în artã
În comunitãtile de momârlani din Valea Jiului, strigãturile vin din mosi strãmosi. S-au transmis mult timp pe cale oralã, pentru ca apoi sã aparã chiar si caietele de strigãturi, ori minciuni cum sunt ele denumite. Despre aceste vechi traditii vorbeste etnologul Dumitru Gãlãtean – Jiet, care are în pregãtire un volum care contine si aceste „minciuni”: „Aceste strigãturi sau minciuni se transmiteau pe cale oralã. Pe urmã au apãrut stiutorii de carte, au apãrut si acele caiete de minciuni. Eu am intrat în posesia unui asemenea caiet, de la Gruntã Traian din satul Maleia si am preluat câteva din acestea, bineînteles cu citarea sursei. Unele se creeazã chiar la fata locului. Existã o spontaneitate foarte interesantã, oamenilor le vin idei pe loc, ca si poetilor de altfel. Copii s-au implicat în acest lucru, au învãtat cele câteva strigãturi si au încercat sã le exemplifice asa cum au înteles ei si sã stiti cã nu duc lipsã de idei si de imaginatie”.
În tabãra de creatie a poposit si pictorul Petricã Birãu, chiar el momârlan din Cimpa. Stie multe despre strigãturi si îsi aminteste cu plãcere de vremurile în care traditia nu se pierduse. „Aveam eu o strigãturã a mea: De nimica nu mi-e fricã/ Decât de muiere micã/ Si de boatã cu verigã/ si de unt cu mãmãligã. Sunt multe, acum le-am mai uitata, dar era un fel de concurentã. Mergeam la petreceri sau la nunti, eram tineri, si luam fetele la joc. Fãceam un cerc, jucam pe rând în mijlocul cercului si ceilalti de pe margine ziceau strigãturi.
Era un fel de concurentã, cine spune cele mai multe, cele mai frumoase strigãturi. Cãutam sã învãtãm cât mai multe”, povesteste Birãu.
Iar atelierul de creatie a avut si finalitatea scontatã. Desenele copiilor, sau mai precis transpunerea în imagini a vechilor strigãturi, au fost decupate iar coliba momârlãneascã a fost îmbrãcatã în artã, cu desenele la care copiii prezenti în tabãrã au lucrat timp de trei zile. Organizatorii acestei tabere au fost Ana-Maria Biro, Ana-Maria Cercel, Cipriana Chinta si Radu Chinta.
Carmen Cosman
