Sunt 32 de ani de când 53 dintre cei mai buni mineri si salvatori minieri pe care i-a avut Valea Jiului nu mai sunt printre noi. Au murit într-unul dintre cele mai grave produse vreodatã în minele de huilã din Vale si vor fi comemorati, joi, încã o datã la sediul Exploatãrii Miniere Livezeni, acolo unde s-a produs tragedia.
Prima deflagratie s-a produs în seara de 29 noiembrie 1980, prinzând în subteran zeci de mineri. La fata locului au venit imediat reprezentantii Combinatului Minier. actuala Companie Nationalã a Huilei Petrosani, si ai statului, adicã militieni si securisti. Conform datelor de la vremea respectivã, salvatorii minieri au fost obligati sã intre în subteran, unde se declarase stare de avarie, desi pentru toatã lumea era clar cã orice explozie de metan are replici, uneori chiar mai puternice decât cea initialã. Echipele au fost prinse de o nouã explozie, iar în total numãrul mortilor a ajuns la 53 de persoane. Martorii tragediei sunt si acum cutremurati de cele ce s-au întâmplat atunci si aduc aminte de clipele de groazã de la gura minei. În primele momente, nimeni nu stia ce s-a întâmplat cu adevãrat, iar în combinat se afla la acea orã doar un dispecer. Conform procedurii, a fost anuntat Ministerul Minelor, cum era atunci, si organele statului despre avarie, iar oamenii s-au strâns imediat la gurã minei. Realitatea depãsea orice închipuire, iar tipetele de durere ale rudelor celor prinsi în explozii au urcat pânã la cer.
Cu 32 de ani în urmã, în 29 noiembrie 1980, Întreprinderea Minierã Livezeni si întreaga Vale a Jiului, pierdea 53 dintre cei mai buni lucrãtori în cãrbune – muncitori, militari în termen si ingineri. Unele victime abia împliniserã 21 de ani. Erau militarii trimisi de un regim crud la lucru în subteranele Vãii Jiului. De atunci s-au schimbat multe, dar memoria celor dispãruti rãmâne vie în inimile tuturor, iar grozãvia evenimentului impresioneazã pe oricine. Cauzele exploziei au fost analizate, anchetate, rezultatele au fost date publicitãtii, însã intensitatea trãirilor celor care au pierdut pe cineva drag nu se poate evalua.
Acum, la 32 de ani de la tragicul accident, ortacii îsi vor plânge din nou mortii, în liniste si demnitate, cum se întâmplã în fiecare an în curtea Exploatãrii Miniere Livezeni unde, pentru cei ucisi pe frontul cãrbunelui a fost ridicatã o troitã.
Carmen Cosman
