CONFRUNTĂRI CU PATRU DIVIZIONARE “A”!
P rezența Științei la nivelul diviziei ”C” a creat ambiții în plus pentru echipa din ”Dealul Institutului”.
Astfel, echipa lui Gheorghe Irimie ia în serios jocurile în Cupa României și nu va regreta.
Știința Petroșani va reuși în două ediții la rând să ajungă în fazele avansate ale Cupei României, unde va întâlni o serie de echipe din prima divizie.
Prima oară se va întâmpla în Campionatul 1972-1973, când Știința Petroșani, aflată în seria a 7-a a diviziei ”C”, va da piept cu două divizionare ”A”, ASA Tg. Mureș și Steaua București! Prima confruntare, pe 2 decembrie 1972, victorie în deplasare, 1-0 la Metalul Topleț (victorie în prelungiri) din campionatul județean, apoi 4-2 cu conjudețeana Minerul Ghelari și calificarea în ”16”-imile de finală! Aici, un prim contact cu divizionara ”A”, echipa ASA Tg. Mureș, echipă cu care va juca pe vechiul stadion ”Jiul” și pe care o va învinge – (deși la pauză mureșenii conduceau cu 1-0 ) cu 2-1 ambele goluri Ștefan și Știința se califică mai departe.
Știința Petroșani – ASA Tg. Mureș 2-1
Știința Petroșani: Berindei – Râșniță, Zăvălaș, Burnete, S. Rusu – Grizea, M. David – Tr. Ștefan (min. 76 Gruia), Bâtea (min. 82 Bulbucan), Faur, Alexandroni.
ASA Tg. Mureș: Nagel – Kiss, Unchiaș, Ispir, Czako – Szoloszi, Orza – Sultănoiu (min. 71 Hajnal), Mureșan, N. Nagy, Varodi.
Următorul adversar în ”8”-imile de finală, Steaua București, într-un meci disputat la Sibiu pe 30 mai 1973.
Știința Petroșani – Steaua București 1-4
Știința Petroșani: Bogheanu – Nădășan, Zăvălaș, Burnete, Grizea – S. Rusu, David (min. 65 Hortea) – Gruia (min. 54 Ștefan), Faur, Bîtea, Alexandroni.
Steaua București: Haidu – Negrea, Smarandache, Hălmăgeanu, Cristache (min. 65 Iovănescu) – Liță Dumitru (min. 46 Costică Ștefănescu), Vigu – Pantea, Gigi Tătaru, Năstase, Vlad.
Evident, o partidă ce depășea potențialul unei echipe de divizia ”C” precum Știința Petroșani, în fața unui colos precum Steaua, în care jucau Hălmăgeanu, Liță Dumitru, Costică Ștefănescu, Vigu, Pantea sau Gigi Tătaru! O echipă Steaua, care însă, totuși va fi eliminată în semifinală o lună mai târziu de o altă divizionară ”C”, Constructorul Galați…
În acel meci cu Știința, bucureștenii au condus cu 4-0, până la urmă scorul final fiind de 4-1 pentru Steaua, golul de onoare al Științei fiind marcat în min. 88 din penalty de către Alexandroni. Oricum un meci de povestit nepoților generației lui Bogheanu, Nădășan, Grizea, Puiu Rusu sau Bâtea.
În sezonul următor 1973-1974 (când Jiul va câștiga Cupa României), Știința Petroșani va trece de Dacia Deva din ”județ” apoi ajunge în ”16”-imile de finală, jucând la Sighișoara (21 noiembrie 1973) cu o altă divizionară ”C”, Oltul Sf. Gheorghe care câștigă cu 1-0.
Al treilea sezon consecutiv în ”16”-imile Cupei României în ediția 1974-1975.
După fazele inferioare Știința Petroșani ajunge în ”16”-imi, unde va juca pe 13 noiembrie 1974 cu divizionara ”A”, FC Galați pe vechiul stadion cu 1-0 prin golurile lui David min. 31, antrenorul Gheorghe Irimie folosind următoarea echipă: Berindei (Bogheanu) – V. Sandu, S. Rusu, Borcan (Pandelaș), Burnete – Nădășan, Kraff, Hanganu – Panici, Gulea, David.
Apoi au urmat ”8”-imile de finală (27 noiembrie 1974) la Sibiu, unde divizionara ”A” Universitatea Cluj a dispus cu 1-0 (0-0) de Știința Petroșani care a folosit următoarea echipă: Bogheanu (Berindei) – Hanganu, S. Rusu, Borcan, Burnete – Nădășan, Pandelaș (Bulbucan) – Panici, Gulea, Gruia, M. David.
Fără îndoială, perioada 1972-1974 a fost una de vârf în activitatea fotbalistică a Științei Petroșani, care în afara celor enumerați mai sus în confruntările din Cupa României cu patru divizionare ”A”, i-a mai avut în lot pe Bădici, Simionescu, Tecu, Cojocaru, Vlăduț, Reisz, Dobrică, P. Marincău și alții.
DECÂT DESFIINȚARE, MAI BINE FUZIONARE…
După evoluțiile bune din deceniul 7, cu trei calificări în fazele superioare ale Cupei României (1972-1974), perioadă începută odată cu participarea la barajul de calificare (ratat din păcate) de la Cluj (1969), a urmat și reculul. Ediția 1979- 1980 este una extrem de slabă, ultimul loc în seria a 7-a a diviziei ”C”, echipa aflându-se în real pericol de a fi desființată.
Practic, fondurile mici acordate mișcării sportive au dus la imposibilitatea sprijinirii fotbalului din ”Dealul Institutului” (care deja își construia și propriul stadion în 1976). Dar inimosul profesor Gheorghe Irimie găsește soluția salvatoare, propunând organelor politice locale de atunci o fuziune cu echipa Minerul Vulcan, chestiune acceptată de conducătorii ambelor localități.
Astfel, noul nume este ”Minerul Știința” Vulcan, antrenori fiind prof. Gheorghe Irimie și Nicolae Bulbucan, fostul jucător al Științei Petroșani.
Se alcătuiește un lot lărgit cu jucători de la ambele echipe printre care C. Ghițan, Tismănaru, Topor, Chițac, Lixandru, Dumitreasa, Vulpescu, Dorobanțu (Știința), Cătuți, Haiduc, Iacov, Polgar, P. Zlate, Chirițoiu, Frățilă, Postelnicu, Văduva, Budușan, Puțura (Minerul Vulcan). Practic, din acest moment Știința Petroșani încetează de a mai fi o echipă cu identitate proprie, interesul pentru sport în ”Dealul Institutului” fiind tot mai evident pentru rugby.
