SECOLUL XXI, ETERNA CĂUTARE…
Pentru sezonul 2001-2002, echipa s-a pregătit cu vechiul ei jucător Ion Raţiu (a jucat la Ştiinţa în perioada 1996-2004) având un lot valoros, printre componenţi aflându-se Cat. Buburuzan, Costin Buburuzan, Drăgoi, Gabi Lăcătuş, Bolea, Nedelcuţă, Pancu, Revnic, Victor Ioniţă, Ciocodeică sau Marian Constantin „Buldogul”, acesta din urmă component al echipei Naţionale. S-a jucat în sistem „playoff”,
Ştiinţa Petroşani făcând parte din grupa a 3-a, alături de Steaua Bucureşti, Rulmentul Bârlad şi Precizia Săcele. Ştiinţa s-a clasat în final pe locul 9 (locul 1 în turneul „play-out”) reuşind să acceadă şi în semifinalele Cupei României, pierzând la limită, 30-31 cu „U” Cluj.
În ediţia 2002-2003, Ştiinţa Petroşani, acelaşi antrenor Ion Raţiu a avut la dispoziţie un lot de 21 jucători, cei mai titraţi fiind Marian Constantin, Drăgoi, G. Lăcătuş, Bolea, Alex Lupu, Cr. Suciu, Revnic, Piu, Victor Ioniţă, Cătălin Buburuzan, D. Ivan.
Din sezonul 2003-2004 au început emoţiile. Cu toate că au terminat pe locul 6 în clasamentul Diviziei Naţionale, studenţii au avut destule probleme. Prima victorie au obţinut-o abia în etapa a 8-a, 49-19 cu Minerul Lupeni. Problemele de ordin financiar, diminuarea valorică a liniei I, plecarea unor jucători valoroşi (Drăgoi, Cl. Stelian, Pingert, M. Constantin) au redus mult din forţa echipei. Un retur mai bun a făcut în cele din urmă ca Ştiinţa Petroşani să-şi prelungească agonia… Antrenorul Ion Raţiu a dus la capăt, până la urmă, un campionat în care cel mai bun randament l-au avut Lăcătuşu, Bolea, C. Toma, Revnic, Căt. Buburuzan, Piu, Victor Ioniţă, Pancu, Cr. Suciu, Boca, Ciocodeică, D. Ivan, C. Bălan.
Ediţia 2004-2005 a fost una de coşmar: lot „subţire”, lipsa unui sponsor de bază, jucători fără loc de muncă, fără condiţii optime de pregătire. Sezonul 2006-2007 a însemnat sezonul de adio cu Divizia Naţională, după 48 de ani consecutivi pe prima scenă! Deşi numeros, lotul lui Ion Raţiu a avut puţine valori, într-o serie cu Contor Zenner Arad, Farul Constanţa, Politehnica Iaşi, PETROM Timişoara sau REMIN Baia Mare, startul cu aceasta din urmă însemnând începutul sfârşitului: 3-67, acasă, în prima etapă! Un lot de 26 jucători, majoritatea cvasinecunoscuţi, din care mai răsăriţi au fost Cătălin Buburuzan (pilier), Bolea (linia a II-a), Vali Văduva (aripă), D. Cojocaru, Fl. Radu (fundaşi), Pricop (mijlocaş la deschidere), Boca (taloner) sau Victor Ioniţă (taloner). Campionatul 2007-2008 a adus la cârma echipei pe fostul jucător Aurel Piu care a strâns în jurul său un mănunchi de jucători (D. Cojocaru, Pricop, Skverne, Hanzi, Iriza, Iepure, Hâncu ş.a.) care au încercat să readucă Ştiinţa Petroşani pe prima scenă.
Nu s-a putut şi de fiecare dată s-a sperat…
ULTIMUL… „BULDOG”!
MARIAN CONSTANTIN
Ce a urmat după anul 2000, a fost mai puţin un deceiu reuşit, comparativ cu anii `60, `70, `80 sau `90.
Deruta financiară prin care trecea sportul universitar, schimbul masiv de generaţii, blazarea altora, a dus la alunecarea rugy-ului petroşenean într-o cădere ireversibilă. Se poate spune că jucătorul exponenţial al acestei perioade a fost Marian Constantin, alias „Buldogul”. Ultima prezenţă de anvergură la echipa Naţională a României, provenită de la Ştiinţa Petroşani.
O porecle devenită renume
Carte de vizită
Locul şi data naşterii: Pantelimon (Ilfov) 17.08.1972
Studii: Facultatea de Maşini şi Instalaţii a Universităţii din Petroşani (promoţia 1999).
Depistat de când era elev la şcoala generală din Pantelimon de Dumitru Stelian, antrenorul de rugby – AS Gloria Bucureşti; component al echipei de juniori ai clubului, în anii 1984-1990; selecţionat în lotul naţional de juniori unde a jucat 10 meciuri, participând la CM de juniori de la Toulouse (Franţa). La seniori a jucat la Locomotiva Bucureşti (1991), Dinamo Bucureşti (iulie 1991-1992 – efectuând stagiul militar); Gloria Bucureşti (1993). Din 1994 a venit la Ştiinţa Petroşani la solicitarea antrenorului Drumea. În 2001 a fost selecţionat în lotul naţional de seniori, a jucat în partida amicală cu Portugalia, a efectuat cu naţionala un turneu în Anglia şi a fost în lotul naţional în cadrul partidelor ale Cupei Europene a naţiunilor 2002.
Marian, primeşte afecţiunea pentru sport de la tatăl său Stan Constantin, fost luptător la stilul greco-romane. Şi-a consolidat această pasiune de la antrenorul Gloriei Bucureşti, care după ce l-a descoperit, l-a racolat de când era elev la Şc. Generală din Pantelimon. Porecla de „Buldog” a primit-o de la gaşca de colegi a şcolii. Nu-i plăcea să fie învins. Dacă întâlnea un adversar mai mare sau mai tare la luptă şi simţea că va pierde îl muşca pentru a scăpa de el. Porecla i-a rămas şi acum în rândul colegilor de echipă şi a fanilor lui. Nu se supără, o consideră o alintare. În cei aproape 8 ani petrecuţi cu antrenorii Drumea şi Raţiu, „Buldogul” a dat dovadă de multă seriozitate la antrenamente şi şi-a adus o contribuţie la rezultatele echipei atât în campionat cât şi în cupă. Prin muncă şi dăruire a devenit jucătorul numărul 1 al echipei şi component al echipei naţionale, cu care a câştigat Cupa Europei în 2002.
