PRIN PATRIA BALONULUI OVAL
Rezultatele bune ale rugbyştilor petroşeneni atrag mereu privirile federalilor spre Petroşani. Astfel, în 1978, Naţionala României susţine un turneu în Marea Britanie, locul unde s-a inventat rugby-ul în secolul XIX. În lotul deplasat pe insulă, s-au aflat şi patru sportivi din lotul Ştiinţei Petroşani: Enciu Stoica, Teodor Tudose şi Ion Bucan şi unul din cei mai buni taloneri pe care i-a avut rugby-ul românesc, Mircea Ortelecan, care la întoarcerea acasă a acordat atunci următorul interviu:
„PUBLICUL BRITANIC A APRECIAT JOCUL NOSTRU”,
a declarat internaţionalul Mircea Ortelecan
Să recapitulăm rezultatele celor şapte meciuri jucate în Ţara Galilor şi Anglia. Turneul a început cu meciul contra echipei Rugby Footbal Club (R.F.C.) Aberavon, câştigat de noi cu scorul de 20-7, a continuat cu dificilul meci contra echipei R.F.C. Swansea, campioana Ţării Galilor şi a Angliei la un loc, cu care am terminat la egalitate 7-7. Am jucat apoi cu R.F.C. Gloucester – campioana Angliei pe care am învins-o cu 30-28 (!!) după o palpitantă evoluţie a scorului, London Scottish (49-12), Clifton R.F.C. (50-13) şi Bristol R.F.C. (3-16).
Care a fost impresia de ansamblu pe care a creat-o turneul atât pentru noi, românii, cât şi pentru gazde?
Turneu reuşit prin prisma rezultatelor şi a manierei de joc – 21 încercări marcate şi 9 primite. Am avut o presă foarte bună în Ţara Galilor şi la Londra, presă care a remarcat maniera noastră deschisă de joc, fair-playul, jocul foarte rapid, asemănător francezilor,
faptul că am jucat balonul atât pe treisferturi, cât şi pe înaintare, placajele decise şi oportune, jocul foarte bun al apărării. La rândul lor, britanicii practică un joc foarte deschis, chiar şi în liniile dinapoi, sunt puternici, sunt partizanii jocului în percuţie, sunt foarte buni în grămezile spontane. Peste tot am întâlnit un public numeros, bun cunoscător al rugbyului, care a apreciat jocul nostru la mână, deoarece, chiar în situaţiile în care se putea juca la picior, am preferat să jucăm deschis, pentru a favoriza crearea de faze spectaculoase, cele care fac savoarea jocului apreciat de spectatorul de pretutindeni.
Care a fost aportul celor 4 jucători de la Ştiinţa Petroşani?
– Titular în şase din cele şapte întâlniri, jucătorul de linia a III-a Enciu Stoica a evoluat foarte bine în toate meciurile, având un aport decisiv la rezultatele obţinute, lucru pe care l-a evidenţiat şi Valeriu Irimescu – antrenorul echipei naţionale, la întoarcerea în ţară. Evoluând în câte două meciuri, au jucat foarte bine fundaşul Tudose şi pilierul Bucan, care au certe posibilităţi de titularizare în echipa naţională. În ceea ce mă priveşte am evoluat în trei meciuri. În primul cu Aberavon nu m-am acomodat, lucru care s-a întâmplat cu toată grămada, deşi după cum se ştie, rezultatul ne-a fost favorabil. În meciul cu Bath am jucat mai bine, dar forma maximă am prins-o la Clifton, meci în care am şi marcat două încercări şi am ratat-o de puţin pe cea de-a treia.
Aţi fost citat de către antrenorul naţionalei printre jucătorii remarcaţi ai turneului, amănunt pentru care meritaţi felicitările noastre, împreună cu cele adresate celorlalţi trei jucători ai Ştiinţei Petroşani.
Aş vrea să mai adaug că urmarea directă a bunei noastre evoluţii pe pământul britanic, s-a soldat cu primirea unei noi invitaţii pentru efectuarea unui turneu de 6 jocuri în 1979, dintre care cel mai important va fi desigur meciul test cu Ţara Galilor, câştigătoare a marelui şlem în ultima ediţie a turneului celor cinci naţiuni (victorii la toate cele patru adversare) şi probabil cea mai bună echipă din lume la ora actuală.
Interviu de colecție
„M-AM CONSACRAT LA ŞTIINŢA”
spune Enciu Stoica, cel mai bun rugbyst din România în 1978
Pentru un iubitor al sportului cu balonul oval, Enciu Stoica reprezintă deja o veche cunoştinţă prin impresionanta carte de vizită care-i însoţeşte numele şi activitatea competiţională.
Sunteţi greu de găsit, Enciu Stoica, în ultima vreme…
Aşa este, aveţi dreptate. Anul trecuta fost bogat în competiţii cu turnee lungi, cantonamente, meciuri de campionat, deci timp enorm de mult dedicat pasiunii mele pentru acest sport, căruia m-am dăruit şi în cel mai înalt forum al său, echipa naţională. Şi-n 1978, campionatul european, turneul în Anglia, campionatul nostru, la intensitatea şi ritmul în care se joacă şi la noi şi peste graniţă, au reuşit să ne obosească puţin mai mult ca de obicei. Asta este!
Iar acum, pentru a nu pierde prilejul, vă propun o autoretrospectivă rugbystică
Nu este prea devreme?
Nu. Doar au trecut 10 ani…
Da, au trecut câţiva ani. Începutul l-am făcut la Liceul Industrial de transporturi din Bucureşti. Devenise tradiţional campionatul interclase la rugby. Jucam şi eu. M-a „văzut” cel ce avea să-mi fie primul antrenor, Ion Teodorescu. M-a chemat la R.C. Griviţa Roşie, la juniori. După vreo şase luni am intrat în echipa seniorilor, iar peste încă trei ani am fost convocat în lotul naţional pentru turneul din Argentina. Debut în meciul cu „Pumas”, am fost înfrânţi dar eu am câştigat bătălia cu tracul (da, ca la actori) şi emoţiile. În 1974 am venit la Ştiinţa. Aici, certific eu, că m-am consacrat, ajutat de echipa noastră studenţească. Tot în acest răstimp am avut prilejul să cunosc şi să iau parte la toate evenimentele rugbystistice, care au dat valoare de aur sau argint, renume internaţional, rugyului românesc, iar prin noi, studenţii din Petroşani convocaţi la naţională, rugbyului universitar din Valea Jiului.
Presa sportivă din Franţa şi Anglia v-a catalogat ca „unul dintre cei mai buni jucători de linia a III-a din Europa”. Cum a reacţionat Enciu Stoica?
Omeneşte, emoţionat! Am simţit oarecum confirmarea modului în care am muncit. Ştiind că viaţa în totalitatea ei este o luptă şi o muncă permanentă, indicativul meu pentru viitor îşi impune tocmai aceste coordonate.
Ce reprezintă acest an 1979 pentru Enciu Stoica?
Un examen de diplomă. Un loc pe podium cu Ştiinţa, cu naţionala să învingem Franţa şi să-l învăţ pe băieţelul meu să spună „tată” şi nu în ultimul rând dorinţa ca XV-le studenţesc de la I.M.P. să-şi atraga cât mai mulţi suporteri în tribuna stadionului nostru. În anul 1979, Ştiinţa Petroşani se clasează pe locul 6 în campionat, iar în lotul României vor fi mereu Ortelecan, E. Stoica, Tudose, Bucan, C. Dinu, o contribuţie deosebită având-o sportivii de la Petroşani şi în câştigarea de către România a Cupei F.I.R.A. la începutul anilor `80.
GENU TUTU
