Ioan Bogdan (1910 – 2009), venit din Poiana Sibiului în Valea Jiului în anii ’30, are o amprentă importantă asupra multor activități în domeniul sportului. A fost, în calitatea sa de funcționar al fabricii „Antigaz” din Vulcan, cel care a înființat Clubul Sportiv „Antigaz” în 1939 (închis în 1944). A fost ulterior în structura Combinatului Minier Valea Jiului (C.M.V.J) și în cadrul unor funcții de conducere la C.S Jiul Petroșani. A fost corespondent la diferite publicații sportive, primul realizator de programe de fotbal, dar și un excelent statistician al fotbalului Văii Jiului și a altor sporturi. După anii 2000 a editat două cărți cu sportul Văii Jiului, dar cea mai interesantă lucrare a sa rămâne una scrisă acum 60 de ani, în 1963.
POVESTEA
CELOR CINCI JIULIȘTI
72 de pagini plus cele patru coperți cuprind poveștile a cinci fotbaliști ai Jiului din anii ’50 – ’60, socotiți de autor, pe bună dreptate, printre valorile evidente ale fotbalului petroșenean: Crâsnic, Romoșan, Vasiu, Farkas II și V. Gabor.
Sunt inserate în carte – după o prefață în care este făcut un scurt istoric al fotbalului petroșenean – o serie de date statistice despre cei cinci jucători, dar și povești savuroase, mondenități, cum le-am zice acum.
Aflăm astfel despre AUREL CRÂSNIC, cum a ajuns portar la echipa din satul Jieț până la Națională! Cum l-a antrenat celebrul Cibi Braun – Bogdan și cum l-a impresionat Bucureștiul și rănile cauzate de bombardamente.
GHEORGHE ROMOȘAN, adus de antrenorul Vasile Lazăr la Jiul în 1951, are o serie de povești: primul gol în Divizia „A”, primul meci, 1 – 1 cu Partizanul București, cum a debutat la România B la Sofia contra Bulgariei sau cum a debutat ca… inginer la Mina Petrila în 1957.
PETRU VASIU, un fundaș decis, a „prins” în 1957 șapte etape la rând cu Jiul, locul 1 în Divizia „A”, cum a participat în 1953 în lotul național de tineret la Festivalul de la București unde s-a accidentat grav sau cum a renunțat în 1963 la cursul de antrenori, pentru a se dedica postului de la Mina Dâlja, în subordinele…
fostului coleg de echipă, Farkas II.
EMERIC FARKAS II, cu fabuloasa poveste când, junior fiind în 1947, s-a ascuns în autobuzul seniorilor care se deplasau la Tg. Mureș, sau că 13 ani a jucat doar la o singură echipă, Jiul, și prezențele în echipa Națională B a României.
VICTOR GABOR, aninosean de origine, cel care va fi „tunarul” Jiului, rămas orfan în 1946, la vârsta de 14 ani, tatăl său pierind într-un accident de mină. A fost selecționat de același antrenor Cibi Braun – Bogdan, ajungând și el ulterior în Naționala B a României.
Iată, crâmpeie din fascinantele povești a celor cinci fotbaliști ai Jiului, într-o carte scrisă acum 60 de ani.
