Reporter: Acum două decenii, în toamna lui 1999 ai preluat frâiele echipei Jiul, pe care în 2005 ai dus-o în divizia ”A”. De la o ladă de bere la băieţi la patronul echipei…
Alin Simota: Veneam de pe la stadion, am văzut că echipa avea probleme, au fost mai multe motive care m-au făcut să preiau echipa. Dorinţa de a face ceva pentru sport, relaţii comerciale cu RAH-ul m-au făcut să cred că trebuie să ajut echipa Jiul.
Reporter: Ai ”luat” echipa, etapa a 7-a, un 0-7 la ASA Tg. Mureş, locul 11 în tur, apoi în final, locul 4! Era în divizia ”B”.
Simota: Era o generaţie cu Ilie Botezatu, Doroş, Irina, Nae Iorga, Antal, Priseceanu, Fl. Stoica, Szoradi, Nae Stanciu… L-am adus ca antrenor pe Gabriel Stan, fost jucător al Jiului, care a adus un suflu nou. N-avem obiectiv, aveam un prim contact cu fotbalul în sport cu multe conexe în afara celor 90 de minute. Atunci am văzut câţi bani, câte costuri implică. Era o echipă cu jucători vârstnici, a fost totuşi un campionat bun.
Reporter: Ce te-a determinat să continui şi în 2000-2001, cu un start neinspirat, aducerea unui antrenor anonian, Costel Roşu…
A. Simota: Am avut un imbold şi un sprijin din partea partenerilor mei, a Administraţiei Locale Petroşani, CNH motive pentru care am decis să continui. Am greşit, m-am luat şi după alţii, am crezut că le ştiu pe toate. Recunosc m-am băgat şi la echipă dar nu se face… Trebuie o relaţie strânsă, într-adevăr, conducere-staff tehnic, dar atât!
Reporter: Şi totuşi în sezonul 2001-2002, Jiul ajunge în ”C”!
Simota: Aveam o echipă îmbătrânită, saturată, cu salarii mari. Am preferat să sacrific un an, să ne despărţim de unii jucători, era singura soluţie. Dar totuşi la momentul acela cu un gând: reluăm de la zero şi în trei ani vrem în divizia ”A”!
Reporter: Ai atacat sezonul 2002-2003 în divizia ”C”, locul 1 cu emoţii, la luptă cu CS Certej…
A. Simota: Ce lupte au fost! Am început cu antrenorul Daniel Gherasim, am încheiat cu Dumitru Marcu. O echipă bună, cu Damian Militaru, Gabi Apetrei, Filip Popescu, Elisei, Irina, Vesa, Albeanu. Obiectivul a fost clar, promovarea în ”B”, CS Certej a fost un adversar dificil, în retur, la acel 2-4 la ei, ne-au rupt, sub oblâduirea arbitruluiTeodor Crăciunescu. Dar până la urmă am biruit, am crezut tot timpul în izbândă.
Reporter: Ai atacat sezonul 2003-2004 în forţă, cu acelaşi Dumitru Marcu în ”B”, schimbat după 16 etape…
A. Simota: Da l-am adus pe Ionuţ Popa, Mitică Marcu devenise prea prieten cu vestiarul… Ionuţ Popa îşi dorea performanţă, era altceva.
Reporter: S-a dus o luptă în trei, Jiul, Olimpia Satu Mare, CFR Cluj, în final având marea şansă de a promova, dacă am fi învins în ultima etapă la Petroşani pe Gaz Metan Mediaş.
A. Simota: Eram neînvinşi de cinci etape, pierduserăm doar la contracandidată, 1-2 la CFR Cluj în etapa a 25-a. Tot ce s-a spus la acel meci, cu Gaz Metan Mediaş, este un mare neadevăr. S-a spus că am vândut Clujului, că eu am nu ştiu ce afaceri cu ei, nimic adevărat! Ne-am pregătit minuţios pentru acel meci din ultima etapă, n-am crezut că nu vom câştiga. Ne-am luat toate măsurile, am avut şi echipe prietene, care îşi dădeau viaţa pe teren cu Clujul, dar echipa de la Mediaş a fost supermotivată financiar. Am sperat până în ultima clipă, dar în final, asta a fost marea mea decepţie. Mulţi m-au arătat cu degetul, dar vă spun a fost un mare ghinion. Jucătorii noştri au fost pur şi simplu împleticiţi, eu unul m-am prăbuşit moral. Mi-era jenă de cei 15000 de spectatori, de suporterii din oraş, ce să mai spunem a fost un dezastru. Am pierdut pe mâna noastră, jocul nu a fost pregătit cum ar fi trebuit, antrenorul a avut şi el partea lui de vină.
Reporter: Crezi că s-a umlat şi la jucători?
A. Simota: în nici un caz! Erau prea motivaţi, îşi doreau promovarea, nici nu m-am gândit la aşa ceva o clipă. Repet, a fost o imensă dezamăgire, dar eram hotărât să o luăm de la capăt.
GENU TUTU
