Jiul Petroşani îşi începe cel de-al patrulea campionat în „B” de la ultima retrogradare, în 1962. Nimic spectaculos în politica de trasferuri, doar că în România… Nicolae Ceauşescu venise la putere, în martie 1965. Apar şi la Jiul fundaşii Traian Ivănescu, din echipa de aur a C.C.A. (Steaua) şi Andrei Stocker de la Minerul Aninoasa, un jucător de peste 2 m, apoi mijlocaşii Marcel Foca şi Ioan „Zulă” Sandu şi… cam atât!
Începutul de campionat este controversat, chiar cu o victorie în deplasare, 3-2 la A.S. Cugir, dar cu egaluri pe teren propriu, 1-1 cu Vagonul Arad şi 0-0 cu Clujeana (viitoarea C.F.R. Cluj). Cu o victorie clară, 2-0 la C.F.R. Arad şi un egal, 1-1 la Minerul Baia Mare, Jiul încheie nesperat pe primul loc al seriei a II-a. În retur, după victoria cu 3-2 la C.S.M. Sibiu, se pune tot mai serios problema promovării. Urmează alte victorii la Minerul Lupeni, Arieşul Turda, C.S.M. Reşiţa, egal la Gaz Metan Mediaş (scor 0-0, dar cu pierderea definitivă a lui Traian Ivănescu, accidentat grav la picior). Jiul joacă în penultima etapă acasă cu principala contracandidată la promovare, Minerul Baia Mare. A fost un meci la discreţia Jiului, cu peste 8.000 de suporteri din toată Valea Jiului în
tribunele vechiului stadion din centrul oraşului, meci câştigat cu 2-0, ambele goluri fiind marcate de Gigi Casandra. Afost un campionat jucat cu sufletul la gură, folosindu-se de către antrenorul Eugen Mladin echipa standard: Ion Vasile (Gram) – Şerban, T. Pop, Tr. Ivănescu (Stocker), Cazan – M. Crăciun, Foca–Martinovici, Casandra (I. Sandu), Libardi, Peronescu (Achim). A fost un efort general major, dus de conducerea Combinatului Minier, dar şi a Consiliului Popular Petroşani, care s-au implicat serios în ideea de a
readuce Jiul în primul eşalon al ţării.
Fotbalul era marea pasiune a marei mese a minerilor din întreaga Vale a Jiului.
“BAY-UL” BĂIMĂRENILOR ȘI VICTORIA PETROȘENENILOR
Era în anul competiţional 1965-1966. Jiul activa în Divizia „B” – seria a 2-a – (sub emblema Jiul Petrila)şi avea ca antrenor pe renumitul Eugen Mladin. Conducerea secţiei de fotbal îşi stabilise ca obiectiv promovarea în Divizia „A”. Înaintea încheierii returului, Jiul mai avea 3 etape în care juca acasă cu Minerul Baia Mare, iar în deplasare cu Gaz Metan Mediaş, ultimul meci fiind cu Industria Sârmei – Câmpia Turzii. Era lider al seriei şi avea un meci dificil cu rivala la promovare – clasată pe locul II – Minerul Baia Mare. Oaspeţii au solicitat o brigadă străină, pentru obiectivitate. În săptămâna partidei cu băimărenii, era mare fierbere. Se vânduseră peste 8.000 de bilete! Fără să anunţe pe nimeni, echipa băimăreană a venit în Vale joia şi se cazase la cabana Rusu. La această cabană, în urma unor succese sau aniversări, brigăzile de mineri petreceau „minereşte”. Aşa s-a întâmplat ca în sâmbăta premergătoare meciului nişte cetăţeni turmentaţi au tăiat cauciucurile autobuzului. În jurul orei 3 dimineaţa, Federaţia (prezentă la Petroşani) a fost înştiinţată de cele petrecute în Parâng.
În aceste condiţii, conducerea băimăreană a solicitat amânarea partidei.
La întrebarea oficialilor F.R.F., legată de trimiterea telegramei pentru anunţarea locului de cazare, delegatul oaspeţilor a declarat că acesta fusese un secret. În ciuda atmosferei create în jurul acestei partide, preşedintele F.R.F. a decis că meciul se poate disputa.
Ideea unei atmosfere ostile (la meci vor asista peste 8.000 de spectatori!) a făcut ca echipa din Baia Mare să ia decizia hilară de a-şi parca autobuzul în curtea Miliţiei din Petroşani. Băimărenii au rămas în curtea Miliţiei cu circa o oră înaintea începerii jocului, la orele 16. Oficialii federaţiei au dat un ultimatum, în cazul neprezentării aceştia riscând să piardă partida. Lucrurile au revenit la normal. Sub conducerea brigăzii de arbitri din R. P. Bulgaria (Konstantin Dinov, Kaloian Kastov şi Bacio Tako) Jiul a câştigat într-o manieră fără drept de apel cu 2-0.
Înaintarea Jiului a atacat pe front larg cu schimburi rapide de pe o extremă pe alta, creându-şi astfel breşe prin centru, de unde au suflat pe poartă. Cu un plasament excepţional, Ivănescu a fost de netrecut, la fel şi Pop, şi cei doi fundaşi Nicoară şi Farcaş, mobili,inepuizabili. Componenţa echipei Jiul a fost: Ion Vasile – Nicoară, Tr. Ivănescu, T. Pop, T Farcaş – Sandu, Stocker – Martinovici, Libardi, Casandra, Peronescu. Jiul a obţinut un rezultat de egaliate în deplasare, cu Mediaş, şi a încheiat campionatul cu o victorie acasă (2-1) cu echipa Ind. Sârmei Câmpia Turzii devenind ocupanta locului I a seriei a II-a şi revenind în Divizia „A” după patru ani în “B”.
