Serial Poveștile unui stadion la 40 de ani (ep. 7) 40 de ani pe stadionul ”Petre Libardi” în 40 de poveștiSIBIUL LUI NICU CEAUȘESCU

Evident că după orice retrogradare în „B” (a 5-a din istoria echipei) apar schimbări majore în echipă. Astfel, în ediția 1987-1988, antrenorul Gigi Mulţescu părăseşte echipa, se renunţă de asemenea la Gârjoabă, Băluţă, Dianu, Stana, I. Dosan, Vancea şi, din retur, Fl. Neagu, Dan Daniel, şi Ernest Szekely. Vor fi însă aduşi jucători, câţiva mai puţin cotaţi, precum Baltaru, Moromete, Krautil, Ceacusta, Marin Tudorache, precum şi un antrenor nou, Ladislau Vlad. Echipa începe bine, 1-0 la Progresul Bucureşti, gol marcat în min. 12 de Vasile Popa. Jiul juca în seria a 2-a, cu deplasări la Bucureşti, Caracal, Braşov sau Tg. Mureş. De râsul lumii în etapa a 7-a: CS Târgovişte – Jiul 7-0 !? Şi totuşi, Jiul se află în primii trei, la luptă cu Pandurii Tg. Jiu şi Inter Sibiu. Un meci de pomină a fost pe 18 nov. 1987, în etapa a 12-a, Pandurii Tg. Jiu – Jiul, aflate la egalitate de puncte.
Din păcate ambiţiile echipei locale, pregătită de fostul jiulist Gogu Tonca, au fost de o agresivitate ieşită din comun, tolerată de arbitrul piteştean Alexandru Musteţea. De pildă, Daniel Timofte a fost mereu ţinta unor lovituri în figură, jucătorul Paraschiv a lovit un conducător de pe banca tehnică a Jiului. La pauză, jucătorii Jiului nici nu s-au mai dus la vestiare. După pauză, infernul. Fundaşul Gaşpar, cu numeroase apucături huliganice, aplică un croşeu portarului Bojtor, echipa medicală este împiedicată să intre pe teren, portarul jiulist fiind în cele din urmă transportat la spital. Intră în poartă Benone Popescu, în min. 92, extrema dreaptă a Jiului, care va primi un gol în minutul 103! Afost o ruşine ceea ce s-a întâmplat atunci la Tg. Jiu. Jiul va reveni în etapa a 15-a, după victoria cu 4-1 împotriva Sp. Mun. Caracal, pe primul loc, la egalitate de puncte, 21, cu Inter Sibiu
Ultima etapă, pe 13 dec. 1987 (la -12 grade!) o victorie cu 1-0 cu Metalul Bucureşti instalează Jiul pe primul loc în tur. După înfrângerea, 0-2 la Electroputere Craiova, din etapa a 19-a, Jiul nu va mai prinde locul 1, mai ales după înfrângerea în meciul direct cu Inter Sibiu (etapa a 28-a), 0-1 sub Cibin, în faţa a 20.000 spectatori! O victorie în ultima etapă cu 5-1 la Metalul Bucureşti nu mai ajută la nimic. De reţinut că în tur echipa a fost condusă de antrenorul Tică Oţet, a avut câţiva jucători de excepţie: Bojtor (constant, sobru), Dianu (ambiţios, activ în ambele faze), D. Timofte (rezistent, tenace şi subtil), Lasconi (poftă de gol). Din păcate, la polul opus, au fost şi acte de indisciplină, motiv pentru care V. Popa, Szekely şi B. Popescu au fost excluşi din lot.
TREI ANTRENORI PENTRU
O PROMOVARE
În ediția 1988-1989, antrenorul Constantin Oţet o va lua de la capăt în toamna anului 1988, cu câteva întăriri: Negrilă, Mihăilă, L. Petre, Oct. Filip, Udrică, I. Cojocaru, dar fără Lasconi, plecat la Steaua (la schimb cu I. Cojocaru, dar va reveni din retur), apoi din retur, cu Bâcu de la Universitatea Craiova. O rază de speranţă, prin absenţa echipei lui Nicu Ceauşescu, promovată în Divizia „A”, Inter Sibiu. Jiul începe în forţă, cu primele şase etape fără înfrângere!
Istoria terorii la Tg. Jiu se repetă în etapa a 9-a (16 oct. 1988), de astădată cu arbitrul bistriţean Gabriel Roşca în rol de protector al Pandurilor. De pildă: D. Timofte şi Henzel sunt loviţi în acelaşi timp, apoi Henzel este eliminat nejustificat, iar gazdele vor câştiga printr-un gol marcat de Găman mult după minutul 90! Jiul va termina turul pe locul 2, la un punct în spatele Chimiei Rm. Vâlcea.
Returul începe în forţă, cu un Marian Bâcu bine integrat în atac (va înscrie trei goluri în meciul din etapa a doua a returului, 5-0 cu Gaz Metan Mediaş), nepierzând decât trei jocuri în tot returul.
În ultima etapă, pe 26 iunie 1989, la un 2-2 acasă cu Minerul Motru (Jiul era oricum promovată) au asistat 15.000 spectatori! Aşadar, după două ediţii în „B”, Jiul Petroşani revine în primul eşalon, într-o manieră categorică.
Echipa s-a dovedit puternică pe teren propriu, unde nu a pierdut decât un punct, în ultima etapă, forţa echipei demonstrându-se în deplasare, unde a reuşit patru victorii şi şase jocuri egale. Cu 64 goluri marcate, a avut o medie de 1,88 goluri pe partidă, nu mai puţin de 21 nume aflându-se pe lista marcatorilor.
Cel mai omogen compartiment a fost mijlocul, cu acelaşi jucător de travaliu Marcel „Rico” Cristea, cu Udrică uneori sclipitor, cu Daniel Timofte plurivalent. Apoi apărarea, cu Negrilă, cel mai constant şi bătăios din echipă, cu Sedecaru, care a avut cel mai bun sezon al Jiului, iar în atac, Bâcu şi Lasconi, un real pericol pentru porţile adverse în retur, sau I. Cojocaru în tur. De remarcat şi Henzel, un jucător tehnic, de la care s-ar fi așteptat mai mult.
Per ansamblu, un campionat cu trei antrenori, care fiecare a ştiut (împreună cu secunzii Puiu Benea, Marian Mihai şi Mitică Marcu) să exploateze ce este mai bun în fiecare jucător.

GENU TUTU