Isi risca viata pentru un sac de carbune dupa care scotocesc in vagoanele de tren. Sunt tineri, nu au muncit niciodata, ca nu au unde, au copii si locuiesc in cladiri insalubre. Singura lor indeletnicire e furtul de carbune din garniturile de tren care vin de la minele din Vestul Vaii Jiului. Singura lor grija este ora cand opreste trenul cu carbune si atunci toti dau navala in garnitura care se opreste in dreptul coloniei in care isi duc viata.
Ei sunt cetateni ai orasului Aninoasa, peste 260 de suflete, inghesuite in cateva case. Cum traiesc, ne povestesc chiar ei.
„Nu avem ce manca de aia furam. si acum stateam aici si voiam sa plec ca a venit trenul de carbuni. Ma urc sus, scormonesc cu mana si incarc. Cu banii care ii iau pe un sac traiesc si eu intr-o singura camera impreuna cu parintii mei si suntem toti gramada acolo”, spune o femeie, care avea o galeata goala cu 
care se pregatea sa fure carbunii. „Nu avem alta alternativa. Nimeni nu ne da degeaba si nici la munci comunitare nu mai suntem chemati. Ce sa facem? Supravietuim cum putem ca suntem cei mai saraci oameni”, spune o alta femeie.
Un tanar, care spune ca are o fetita de un an acasa, imbracat saracacios si foarte murdar tocmai se intoarce cu prada de pe tren. Nu face decat 3 minute pana sus si a invatat sa fie agil. stie ca isi risca viata si chiar povesteste cum odata un om din colonie a murit electrocutat. “A urcat acolo si nu a fost atent. Odata a murit. stiu ca e pericol, dar daca nu risc, mor de foame si atunci sa mor de foame, sau mai bine electrocutat?”, spune omul.
Alt tanar ne povesteste cum el, impreuna cu alti vreo 30 de insi ataca trenul care opreste in statie. “stim cand vine trenul. Atunci fugim toti sus si scoatem cu mainile goale carbunii, apoi ii aduc aici in colonie. O parte ii tin sa fac foc, ca daca nu avem, punem si hainele pe foc, iar o alta parte ii duc pe la romanii de aici”, spune tanarul.
O alta femeie ne spune ca nici apa nu au si toti cara de la o cismea din zona, se spala pe rand in bucatarie si apoi, 9 oameni, locuiesc intr-o singura incapere.
„Nu mi-am mai dat nici copilul la scoala. Cu ce sa-l imbrac? Ce sa incalte? Stam asa toti si ne uitam cand vine trenul de carbuni, altceva nu stim”, spune o femeie.
Liderul lor, un barbat care locuieste intr-una din casele ce au macar usa ne povesteste ca toti oamenii locuiesc in mizerie, isi fac nevoile pe unde apuca, ca in mijlocul coloniei sunt doua movile uriase, acum acoperite de zapada, dar care sunt cladite din gunoi, iar oamenii au amenzi cu ghiotura. “Ce credeti? Toti au sute de milioane amenzi ca ii prinde politia si le da amenzi ca fura carbuni, iar aici nu vine nimeni sa le dea de lucru macar asa cum au alte orase, la munci comunitare”, spune omul.
Dupa ce dau navala la marfar, cauta sa vanda prada si o fac implorand momarlanii din zona. „Ma rog pe la romani cu mana pe inima sa mai cumpere un sac de carbuni si fac 20, 30 de lei. Cu aia cumpar paine si gata! Maine, sau mai pe seara, alt tren, alta zi”, spune un tanar.
Comunitatea de rromi din Iscroni a devenit celebra in lume pentru felul in care traiesc oamenii de aici, dar cu siguranta ca nimeni nu le ofera nimic. Mormanele de gunoi sunt acum acoperite de zapada, dar numai ei stiu cat le e de greu in noptile in care afara sunt minus 25 de grade Celsius, iar dimineata opresc din nou trenul cu carbuni.
Diana Mitrache
