Un fost salvator, acum pensionar, este nemulțumit că, în Muzeul Salvatorilor Minieri nu au încăput toți salvatorii. Spune că știe mulți oameni care au făcut carieră și care nu se regăsesc acolo. S-a revoltat, dar cei de la muzeu susțin contrariul.
A lucrat ca salvator, a participat la multe evenimente de salvare, a salvat vieți și a cărat, de multe ori, minerii accidentați, așa că acum spune că e nemulțumit. Vorbim despre un salvator din Petrila, care a trecut pe la muzeul dedicat salvatorilor și nu i-a regăsit acolo și pe colegii lui.
„Este nemulțumirea mea. Eu, dacă am plecat la Salvamin în 2003 și în 2013 am ieșit la pensie, am ajuns datorită bătrânilor de la care am învățat meserie și de care acum au uitat toți și nu îi mai bagă în seamă. Altfel nu ajungeam. Din punctul meu de vedere, mi s-ar părea corect. Dacă este să fie acolo o plachetă, ceva și le scrie numele. Eu nu vreau să fiu trecut, că am ieșit la pensie de la Salvamin, dar le datorez totul lor”, a spus Stoian Anghel, salvator pensionar.
În acest muzeu sunt expuse căștile și fotografiile, ori echipamentele sau mărcile, acele plăcuțe cu numele salvatorilor minieri. Poate că nu sunt toți, dar cel care se ocupă acum de muzeu spune că oricine poate să aducă acolo inclusiv obiecte. „Nimeni nu a fost omis din acest muzeu. Poate familiile lor, dacă nu au vrut să trimită aici obiecte. Tot ce am făcut, e făcut din arhive, pentru că au existat și familii care au pierdut poze, sau nu au mai vrut să ne dea. Dar nimeni nu e exclus. Toți pot veni aici să își aducă fie casca, sau fotografia, ca să fie expuși la muzeu”, a precizat Cătălin Cenușă, fost miner, cel care se ocupă de Muzeul Salvatorului Minier.
În Muzeul Salvatorului minier aflat în curtea fostei Mine Petrila există aparatele și căștile salvatorilor care au pierit în ultima explozie de la mină, cea care a decis și închiderea exploatării de aici. Sunt obiecte ce arată cum au lucrat acești oameni, dar și ce au însemnat exploziile care le-au curmat viețile unora dintre ei.
Diana Mitrache
