Anual vedem, auzim si chiar ne întâlnim cu zeci, sute de femei, care pleacã la muncã în strãinãtate pentru o viatã mai bunã. Cu unele vorbim personal, iar despre altele stim din auzite despre cât de bine le merge în Italia, Spania, Portugalia sau Anglia. Când vin acasã îsi etaleazã toaletele, occidentale, gentile de mare fitã, bijuteriile si chiar masinile.
Însã, cele mai multe nu spun cât de greu muncesc sau ce trebuie sã facã pentru a fi, în aparentã, fericite si fãrã gândul la ziua de mâine. În acest numãr, cotidianul nostru vã prezintã povestea unor femei care muncesc în Italia de ani buni si care pe lângã faptul cã au un loc de muncã, uneori si acela instabil, mai sunt, aproape obligatoriu, si amantele unor italieni, nu neapãrat bogati. Cel mai probabil, rândurile care urmeazã vor stârni pasiuni printre unii, însã, realitatea de care ne-am convins si noi, vorbind cu mai multe femei, ne-a determinat sã vã etalãm si o altfel de poveste despre Occident.
Din dorinta de a proteja identitatea acestor doamne, vom folosi nume fictive, cu mentiunea cã toate cele declarate si observate de corespondentii cotidianului nostru sunt 100% reale.
Începem cu Georgiana, o femeie de 38 de ani, care locuieste de 8 ani în Italia, în regiunea Calabria.
A venit aici cu gândul cã va avea o viatã mai bunã decât cea din România si fãrã atâtea lipsuri. Alãturi de un sot care o maltrata, cu doi copii care trebuiau crescuti, a decis sã facã mare pas. La început a avut grijã de un bãtrân bolnav vreme de câtiva ani, timp în care a început o relatie cu fiul acestuia, un italian pe nume Pino, cãsãtorit si cu trei copii. La început i-a fost greu sã-si accepte statutul de amantã, dar acum, dupã atâtia ani, chiar s-a obisnuit, spune ea.
“La început a fost doar asa, o aventurã, dar mai apoi am început sã-l iubesc. Nu am crezut sã voi sta atâtia ani cu el, dar m-am atasat. În mai multe rânduri am tot spus “ Gata, nu mai pot, vreau mai mult!”, dar nu m-a lãsat inima sã merg mai departe. Ne-am certat, ne-am împãcat, iar acum tot împreunã suntem. Sunt constientã cã niciodatã nu îsi va lãsa sotia si copiii pentru mine, dar ce sã fac, m-am obisnuit asa. Nu am cine stie de avantaje financiare alãturi de el, dar, asta e, sunt amantã !” , spune femeia cu glasul aproape stins, resemnat.
Acum, dincolo de faptul cã îsi cunoaste statutul pe care nu se mai chinuie sã si-l ascundã, stie si cã amantul ei italian, mai are pe lângã ea si alte… consoarte. “Aici, pentru italieni esti bunã la început, te iubesc, te apreciazã, dar mai apoi, indiferent cât de tânãr, bãtrân, bogat sau sãrac ar fi, la prima femeie pe care o vãd, nu ezitã. Sunt unii care pe lângã nevastã au si câteva douã, trei amante”, mai spune Georgiana. Povestea merge mai departe si gãsim o altã femeie pe nume Mariana.
Lucreazã la un restaurant, iar în viata personalã este amanta unui alt italian. Nu este fericitã de acest statut, dar spune cã dacã ar putea da timpul înapoi, nu s-ar mai implica în relatia cu el. Acum ar vea sã îsi vadã de viata ei, sã se implice într-o altã relatie, de perspectivã, dar amantul gelos nu-i dã pace. “ Nici nu l-am plãcut la început, pentru cã nu este o mare frumusete,însã m-a urmãrit zilnic si a fost foarte insistent. Dupã un timp m-a luat valul, pentru cã eram mai tânãrã si poate flatatã de atentia care mi-o acorda. La început mi-a promis totul, marea cu sarea, dar mai apoi mi-am dat seama cã niciodatã nu voi avea alt statut decât cel de amantã. Niciodatã nu voi putea merge pe stradã alãturi de el, ziua în amiaza mare, desi acum cunoscutii ne stiu împreunã. Vreau sã plec, sã scap de el, sã mã lase în pace. Nu pot ! Se tine scai de mine, îi amenintã pe toti bãrbatii care vorbesc. Este cumplit! ”, ne-a spus si Mariana. Din pãcate, femei precum acestea douã sunt cu sutele în Italia, cel putin, si chiar dacã le place sau nu, chiar dacã vor sau nu, s-au obisnuit cu gândul cã sunt întotdeauna amante si niciodatã sotii.
Luiza Andronache
