La sfarsitul saptamanii trecute, mai exact sambata 3 iunie 2017, printre lacrimi si emotii, absolventii a doua promotii a Facultatii de Mine din cadrul Institutului de Mine din Petrosani s-au reintalnit dupa 54 si respectiv 53 de ani de la absolvirea cursurilor universitare. Ajunsi la o varsta venerabila, fostii colegi si prieteni s-au regasit cu bucurie si lumina in suflet. Mai intai, multi dintre cei prezenti au facut o oprire la biserica cu hramul „Sf. Treime”, de langa podul paraului Malea, in memoria colegilor si profesorilor trecuti in nefiinta. Apoi, luati sub aripile ocrotitoare ale amintirilor fostii absolventi au urcat dealul si au poposit intr-un amfiteatru a Universitatii Petrosani pentru a depana, cu nostalgie, amintiri dintr-o perioada draga fiecaruia. Cu capul nins, cu fetele blajine brazdate de scurgerea anilor, cei 13 fosti studenti au pasit sfiosi, tacuti, cautandu-si parca locul in bancile in care cu peste cinci decenii in urma isi incepeau o noua perioada a vietii, sub indrumarea unor dascali experimentati, pe care nu-i cunoscusera inainte, dar care aveau sa le slefuiasca caracterele pentru ai pregati in domeniul mineritului si a scoate la iveala toate acele calitati care i-au facut mai apoi sa devina buni conducatori in procesul de productie si ca oameni.
Intre timp lumea s-a schimbat si lucrurile au acum un alt sens, dar multi dintre cei care au cunoscut Petrosaniul in urma cu peste cinci decenii au ramas cu el in suflet. Si asta pentru ca orasul de la poalele Parangului li s-a lipit de inima in cei mai frumosi ani ai tineretii lor, atunci cand paseau cu sperante in suflet pe cararile vietii.
In amfiteatru s-a trecut la citirea catalogului, oficiile de gazda fiind facute de catre profesorul Gheorghe Irimie, nu inainte ca venerabilul dascal sa le spuna celor aflati in sala un calduros bun venit. Cu un farmec aparte in vorbirea lor, studentii de ieri si bunicii de azi au rememorat cele mai frumoase amintiri din viata de student. Acei tineri de atunci, din anii 1958 si respectiv 1959, in urma unui sever concurs de admitere au intrat ca studenti pe portile Institutului de Mine din Petrosani, tineri care si-au facut ,,botezul” in minerit cu o practica in productie de zece luni in subteranele Minei Lupeni, unde s-a facut o prima preselectie, deoarece numai o parte dintre ei au rezistat eforturilor si pericolelor existente in mina. Ei, studentii de atunci lucrau in tura, pe schimburi, alaturi de mineri si cei care au rezistat eforturilor din mina, in anul universitar urmator au continuat cursurile de zi ale Institutului, a Facultatii de Mine. Pe parcursul anilor de studii insa, s-a continuat cu selectia acestora in urma rezultatelor de la examenele semestriale si cele de la sfarsitul fiecarui an de invatamant. Anul al doilea de studii a fost cel mai hotarator, greutatea cea mai mare fiind la examenele de matematica, unde regretatul profesor Ion Salajan era ,,cuiul” anilor de studii, fiind pretentios, dar corect si cinstit, un om si un dascal de mare valoare.
Cei cinci ani de scoala au trecut si iata ca la sfarsitul anului universitar 1962/1963, numai 36 de studenti au absolvit Institutul, iar in anul universitar urmator au absolvit Institutul 55 de studenti, desi numarul celor care au intrat a fost mult mai mare. Absolventii respectivi au obtinut diploma de inginer in specialitatea de exploatari miniere. La absolvire, pe baza unei repartitii ministeriale, acesti tineri ingineri au facut primii pasi in productie la diferite intreprinderi miniere sau la alte unitati din tara. Pe timpurile acelea se asigura loc de munca pentru fiecare absolvent si erau obligati sa se prezinte si sa lucreze in perioada de stagiatura numai la unitatea unde a fost repartizat. Timpul de la absolvire este de peste o jumatate de veac, de 54 si respectiv 53 de ani. Desi perioada este lunga, acum ni se pare ca timpul a trecut foarte repede, cu bune si cu rele, cu greutati si cu responsabilitati. Referitor la trecerea acestui timp, unul dintre colegi spunea: ,,Nu stiu daca timpul a trecut repede sau daca viata a trecut prea repede prin timp”. Pentru amuzament un alt coleg a prezentat o poezie care se potriveste unor astfel de evenimente:
In metropola in care, am plecat pe-a vietii cale,
Cetateni pe trotuare, merg incet, pasind agale,
La costum si la cravata, imbracati de sarbatoare.
Trecatorii cu mirare, se intreaba: ,,Cine-s oare ?’’.
Este floarea cea vestita, toti cu cate-o facultate,
Adunand de-atunci incoace, saptezeci de ani etate.
Hotarati sa se-ntalneasca, cam in fiecare an,
Pana cand n-o mai ramane, decat unul, in final.
Am venit din toata tara, unii chiar din larga lume,
La-ntalnirea cu colegii, sa ne tinem iar de glume.
Am fost prieteni buni in scoala, si-asa am ramas mereu,
Dorul de-a-i vedea la fata, ne apasa tot mai greu.
Pupaturi, strangeri de mana, glume, vorbe amicale,
Amintiri din tinerete, cand nici vorba de parale.
Dar aveam o calitate: eram veseli, geniali,
Hotarati si noi s-ajungem, ingineri, sau … generali.
Ne uitam unii la altii, ne-ntrebam chiar cu mirare:
,,Cum a fost posibil, oare, o atare transformare ?”
Am plecat cu totii-n viata, tineri, veseli si frumosi
Si ne-ntoarcem in postura de batrani, cu par alb si cheliosi.
Dupa ani de truda multa, am ajuns cum ne e scris,
Sa acumulam, fireste, bogatii de nedescris:
Pe la tample-avem argintul, aurul pus de dentist,
Plumb atarna la picioare, pietre scumpe-n colecist.
La Snagov nu avem vile, nu avem nici sase case,
N-am facut nimic pe pile, precum altii fara oase,
N-am avut si n-avem firme, intrate in insolventa,
N-am intrat la puscarie, niciunul din intendenta.
Insa mergem inainte, nu ne dam deloc batuti,
Caci avem umor si farmec, chiar si oarece banuti.
Si acum la varsta-aceasta, ne mai tinem de femei,
Sa ne-ajute-a trece strada sau sa nu cadem pe-alei. Pentru a se revedea cu fostii colegi, asa cum se arata si in catrenul de mai sus, unii au facut cale lunga, de sute de kilometri pana la Petrosani. Din cei 36 de tineri ai promotiei 1963 au participat la aceasta reintalnire doar sapte, respectiv inginerii, acum pensionari:
– Filip Petre, de la Brad;
– Marica Emil, din Petrosani;
– Mantinescu Anton, de la Buzias;
– Popescu Pantelimon, de la Motru;
– Sandu Horia, de la Constanta;
– Staicus Iulian, de la Craiova;
– Tipei Gheorghe, de la Bucuresti,
iar din cei 55 de absolventi din promotia 1964 au participat doar sase colegi, respectiv:
– Ion Buretea de la Gorj,
– Aurelian Braicu de la Bucuresti,
– Ion Danciu de la Gorj,
– Vasile Dragan de la Cugir,
– Gheorghe Modoi de la Cluj,
– Mircea Ulmamei de la Bucuresti.
Anii multi care au trecut de la absolvirea facultatii au facut ca numarul colegilor sa se imputineze considerabil, astfel ca nu cunoastem soarta la mai mult de jumatate dintre colegi. Este de apreciat munca depusa in productie de fiecare coleg in parte. In toata aceasta perioada, activitatea s-a desfasurat in conditiile vremii de atunci, bune sau rele, la diferite mine sau alte institutii ale tarii, unde si-au facut datoria cu responsabilitate si constiinciozitate, daruindu-se in munca lor pentru binele mineritului si a altor ramuri ale economiei nationale. Asa de pilda, amintim pe unii dintre cei prezenti si unele functii si responsabilitati pe care le-au avut dupa efectuarea perioadei de stagiatura:
– Filip Petre a lucrat la Intreprinderea Miniera Brad pe functii de salarizare si securitatea muncii;
– prof.univ.dr.ing. Marica Emil a lucrat numai in cadrul Institutului de Mine din Petrosani, respectiv in cadrul Universitatii Petrosani, unde a trecut prin toate etapele, de la asistent universitar, lector, conferentiar si pana la profesor universitar;
– Martinescu Anton a fost director la mina SINERSIG si IPEG; – Popescu Pantelimon a lucrat multi ani ca inginer sef cu protectia muncii la mina Motru;
– Sandu Horia a lucrat ca director la regionala CFR Constanta;
– Staicus Iulian a lucrat ca director la Intitutul de Proiectari Craiova;
– Tipei Gheorghe a lucrat ca director general la IPROMIN Bucuresti;
– ing. Aurelian Braicu a indeplinit functia de adjunct sef de sector la mina Motru, sef raion si sef de sector la Mina Moldova Noua, director la Directia de Industrie Locala Alexandria a judetului Teleorman, director general la Academia de Stiinte Economice Bucuresti;
– Ion Danciu a fost multi ani Inginer sef la Banca de Investitii Gorj;
– ing. Vasile Dragan a lucrat numai la mine din Valea Jiului ca sef de sector si sef de serviciu salarizare la minele Dalja, Livezeni, Petrila si Campul lui Neag, inginer sef mina si inginer sef securitate miniera la Mina Petrila;
– ing. Modoi Gheorghe si-a desfasurat activitatea aproape in totalitate la Mina Lupeni unde a avut responsabilitati deosebite ca sef de sector si inginer sef productie, apoi director al Minei Barbateni; – ing. Mircea Ulmamei a lucrat ca sef de serviciu la Comitetul de Stat al Planificarii-Bucuresti si ca director general al Santierelor de Prospectiuni si Explorari Miniere din fosta regiune Autonoma Maghiara.
Fiecare participant la aceasta sarbatoare a expus pe scurt despre activiatea desfasurata in productie, responsabilitatile si riscurile avute, precum si realizarile pe plan familial. S-a discutat si despre profesorii si asistentii pe care i-au avut in facultate, subliniindu-se faptul ca acestia le-au fost alaturi pe perioada celor cinci ani de studii, cei prezenti exprimandu-si recunostinta, respectul si omagiul pentru aportul si efortul depus pentru pregatirea lor profesionala.
A fost evocata daruirea colegului Ion Buretea, care s-a dedicat scrisului, poeziei si prozei, mai ales dupa iesirea la pensie. Domnia sa a prezentat colegilor sai o parte din scrierile sale, printre care: Jurnal din vizuina cu sacali, Siluete in amurg, Coline cu liliac, etc.
Referitor la umatoarea reintalnire s-a stabilit ca aceasta sa aiba loc in prima decada a lunii iunie din anul 2018. Pentru profesorii si colegii care cu regret nu mai sunt in viata, cei prezenti au adus un pios omagiu si in amintirea lor s-a pastrat un momentde reculegere.
Pentru ca revederea sa fie una deosebita, intalnirea a continuat cu o masa festiva la un local din localitate, ocazie cu care sarbatoritii zilei au depanat amintiri si intamplari care le-au marcat anii de studentie si de viata. Intreaga sarbatoare s-a desfasurat intr-un climat de voiosie si prietenie.
Ing. Vasile Dragan, participant la reintalnire
