S-au revãzut la o jumãtate de secol de la terminarea liceului. Au venit de peste hotare si din toatã tara si s-au recunoscut, chiar dacã anii le-au nins pãrul si le-au mai setrs amintirile. Vorbim despre absolventii de liceu de la Petrosani, care au tinut ca sâmbãtã sã se reîntâlneascã în clãdirea în care acum 50 de ani plecau în viatã, de la Scoala Medie Mixtã din Petrosani.
S-au întors medici, profesori, ingineri si mai ales pensionari, care nu au uitat cã la Petrosani s-au format ca oameni si, mai apoi, au „zburat” prin lume si, spre surprinderea tuturor, s-au recunoscut unul pe altul, de parcã mai ieri au terminat liceul. Toti spun cã anii, multi la numãr, nu i-au schimbat, ci poate doar i-au împutinat, pentru cã viata e trecãtoare. „E un eveniment foarte rar, extrem. Adicã, dupã 50 de ani de la absolvirea liceului, un grup atât de mare de fosti elevi ne reîntoarcem în locul unde nu mai locuim. Ne leagã numai amintirile de scoalã si asa ne-am întors aici, la a 50-a aniversare a absolvirii”, a spus în deschiderea evenimentului profesoara Iren Vass, acum pensionarã.
Toti îsi amintesc cu drag de anii de liceu, de reformele din învãtãmântul de atunci si de strictetea cu care erau tratati de profesorii lor, ori de sistemul de notare, care s-a schimbat, de la notarea cu note de la 1 la 5, cu cel cu note de la 1 la 10. „Sã stiti cã am rãmas plãcut impresionatã, când ne-am întâlnit. De 20 de ani nu ne-am mai vãzut, cã înainte ne vedeam din 10 în 10, din 5 în 5. Si sã stiti cã asa am arãtat acum, cã stia fiecare cine cu cine se vede. Nu ne-am schimbat fizionomia si ne recunoastem”, a povestit si profesoara Lucia Dane Teleleu, organizatoarea evenimentului si fostã elevã a acelei clase. Altii au venit de departe si dupã ani de zile au regãsit clasa în care au învãtat, cu nostalgia acelor vremuri.
„Eu, în 63, dupã ce am terminat liceul, am reusit la Institutul de medicinã de pe vremea aceea la Tîrgu Mures. Am absolvit în 1969, când am obtinut titlul de medic si de acolo am ajuns la Satu Mare si de atunci eu trãiesc acolo, unde am fost medic chirurg la Spitalul de urgentã si de 3 ani sunt pensionar. (…) Aici m-am nãscut si la Lupeni am fãcut scoala
generalã. (…) Sunt emotionat cã ne-am întâlnit dupã atâtia ani si îmi pare rãu de cei care au plecat dintre noi definitiv”, a povestit, dupã citirea catalogului dr. Zoltan Boros, care le-a atras atentia colegilor sã se întâlneascã de acum încolo mai des, cã vremea nu iartã.
„Mã bucur cã mã întâlnesc cu colegii si interesant e cã, asa cum noi am îmbãtrânit, aceeasi stare vãd si la colegi, dar fiecare la fel aratã, cum arãta în gândul meu din tinerete, desi am adus ceva poze, dar ne recunoastem si mã bucur cã ne-am întâlnit”, a spus si matematicianul si informaticianul Andrei Nakkai.
Toti au fost elevi ai sectiei maghiare, dar spun cã diferentele de limbã si etnie nu erau percepute atunci, asa cum nici acum nu le iau în seamã. Cu emotie în glas, fiecare a spus cât de frumoase sunt momentele în care rememoreazã acei ani. „Sunt emotionatã din cauza întâlnirii. (…) Cel mai important în acesti 50 de ani a fost pentru fiecare cãsãtoria, dupã aceea, copii si acum nepotii. Eu am 7 nepoti”, a povestit vizibil emotionatã, profesorul de matematicã Terez Ferenzi. Si tot profesoarã a fost si Olga Fenyodi, care a venit la aceastã întâlnire din Germania.
„Am plecat în 1972. Sunt deja de 41 de ani acolo. Eu am terminat Institutul Pedagogic din Tîrgu Mures si acolo l-am cunoscut pe fostul meu sot. Cu el am plecat în Germania si am predat în limba germanã”, a declarat doamna Olga.
Alãturi de colegii lor au fost la aceast eveniment si Karoly Szabo, inginer mecanic, Gyorgy Krausz, inginer, Erzsebet Gyongyosi, inginer, Ida Sandner, inginer si tehnicianul dentar Agnes Fernczi.
Toti au agreat ideea cã sunt frumosi, cã nu au îmbãtrânit atât de mult si cã viata nu i-a lãsat sã dea uitãrii anii de liceu. Fiecare s-a felicitat cu fiecare si au depãnat amintiri.
„A trecut vremea peste noi si trece si ne-ar plãcea sã treacã cât mai încet perioada ce mai avem de trãit. (…) Pentru tinerii de azi, as dori sã aibã copilãria cum am avut si noi si sã primeascã educatia noastrã”, a spus. Karoly Szabo, în timp ce o altã colegã de a sa si-aamintit cât de mult conta în acea vreme educatia si bunul simt al elevilor. „Eram înainte de Bacalaureat si terminasem liceul. Si ne-am adunat aici ca sã ne pregãtim la
matematicã pentru bacalaureat si facultate. Si eram gãlãgiosi si 3 bãieti cântau si au urlat. Si apare în usã fostul director si era tare supãrat si l-a pãruit pe cel care a cântat. Pentru noi a fost atât de înjositor, cã deja eram iesiti pe portile scolilor si suntem pãruiti în propria clasã”, a povestit Erzsebet Gyongyosi.
Toti au fost vizibil emotionati si au convenit cã trebuie sã se revadã mai des. Asta pentru cã din 28, au mai rãmas 14.
Diana Mitrache
