Nu există dreptate pe jumătate sau pe trei sfert. Dreptatea este sau nu este!
În România, după 1990, s-au retrocedat sau au fost făcute compensaţii pentru câteva mii sau maxim zeci de mii de oameni de zeci sau sute de miliarde de dolari sau euro, pentru cei care înainte de 1947 au fost nedreptăţiţi.
Într-o emisiune de televiziune, am intrat în direct şi am cerut ca pentru pensionarii din minerit, şi nu doar, care au fost nedreptăţiţi să se acorde compensaţii luând în calcul legile după care colegii lor, după un an sau doi, au fost scoşi la pensie cu sume mai mari decât ei, duble sau mai bine decât atât.
Concret: cei care au luat pensii mai mici, în condiţii de muncă şi timp egale să primească banii înapoi!
Sub formă de compensaţii, pentru că ani de zile au trăit mai prost decât colegii lor. Deşi au muncit la fel!
Nu există nu se poate, nu există nu există, mai ales că România a despăgubit după 1990 zeci de mii de oameni cu zeci sau sute de miliarde de dolari sau euro pentru că li s-au naţionalizat bunurile.
Dacă pentru câteva mii de oameni s-a putut şi s-a inventat legea retrocedării şi a drepturilor litigioase, nu se poate ca pentru milioane de oameni să nu se poată compensaţii pentru a se şterge o nedreptate naţională!
Pensionarii trebuie să-şi primească banii înapoi sub formă de compensaţii, la fel ca cei care au primit banii prin legea retrocedărilor.
Dacă spun că nu pot, să-i întrebaţi cum au putut anii trecuţi cu cei de dinainte de 1947!
Atât!
Valentin Fulger
