Astãzi se împlinesc 4 ani de la tragedia care a curmat vietile a 13 mineri si a schimbat destinul familiilor acestora. Au curs lacrimi de durere pe care nimeni nu le va putea sterge de pe chipurile celor care au rãmas fãrã stâlpul familiei. La patru ani de la tragedie durerea acestor familii încã nu este alinatã, iar vinovatii încã n-au plãtit.
Mina Petrila se va umple din nou astãzi de rudele minerilor care în urmã cu exact patru ani, într-o sâmbãtã neagrã, îsi pierdeau viata într-un cumplit accident de muncã. Sirenele de la Exploatarea Minierã Petrila vor rãsuna iarãsi peste micuta localitate, pentru a aminti de dezastrul produs la circa 900 de metri în adâncul pãmântului.
Cum s-a întâmplat?
Douã explozii violente au spulberat, în sâmbãta neagrã chiar la amiazã, subteranul minei Petrila. La ora 15.00, gazul acumulat în subteran a explodat, omorând opt mineri. La 18.45, metanul a explodat iar. Si încã patru morti s-au adãugat la bilantul negru al minei Petrila. Un altul avea sã plece spre cer la o lunã distantã din cauza rãnilor cumplite. Totul începea cu zorii zilei când o echipã de mineri a intrat în sut, în mina Petrila, la o adâncime de 950 de metri. Totul a decurs normal pânã la orele amiezii, când gazul acumulat parsiv, pe nesimtite, în subteran a explodat. “S-a depãsit concentratia de 5% a metanului, asa se explicã deflagratia”, explica pe scurt Daniel Surulescu, directorul Companiei Nationale a Huilei din acea vreme.
Minerii aflati în sut în acea zonã, opt la numãr, au decedat. Alti opt, membri ai unei echipe de salvatori aflati la muncã au fost si ei surprinsi de explozie, suferind arsuri grave. În jurul orei 18,45 a urmat o a doua explozie, care a ucis alti patru oameni. “Sã nu vã imaginati cã exploziile, replicile, sunt mai mici decât prima deflagratie. Sã nu credeti cã la locul exploziei lucrurile aratã cât de cât normal. E grav, am vãzut cu ochii mei cã e grav! E foarte grav ce e acolo. Armãturi de otel care tin mina stau sã se prãbuseascã.
Au fost comprimate de zici cã ai putea sã le iei sub brat”, povestea unul dintre salvatorii minieri care au coborât în infernul de la Petrila.
Câinii au urlat a moarte
Câinii minerilor s-au adunat la galeria ucigasã si au urlat ore în sir a moarte.
Localnicii au venit si ei la poarta minei imediat ce au auzit de prima explozie, si, supãrati cã nu li s-a spus nimic despre soarta celor din abataj, au rãbufnit. Ei stiau cã la exploziile miniere de la Vulcan, din august 2001 si mai 2002, când au murit 10, respectiv 14 mineri, rudele lor au fost conduse pânã la galeria din care au fost scosi cei decedati. Oamenii cred cã unul dintre motivele pentru care totul a fost tinut la secret si au fost mobilizate forte de ordine la fata locului ar fi fost acela cã sefii erau în campanie electoralã.
Bilantul negru de la Petrila
Bilantul accidentelor de muncã petrecute de-a lungul anilor în mina Petrila este cutremurãtor: nu mai putin de 26 de ortaci si-au pierdut vietile în subteran, alti 24 fiind grav rãniti. Primul accident în mina Petrila a avut loc în 1982, când 15 mineri au decedat, iar alti 15 au fost rãniti. În 26 iulie 1996, alti trei mineri si-au pierdut viata în aceeasi minã în timpul unei interventii la putul de aeraj. La 10 decembrie 1996, doi ortaci au murit si alti doi au fost grav rãniti în urma unei surpãri. La 30 octombrie 1997, un inginer si-a pierdut viata lovit de un stâlp metalic. A urmat tragedia din 20 februarie 1998, când un miner a murit surprins în subteran de o surpare la unul din preabataje, apoi cea din octombrie 1999, când un angajat al aceleiasi exploatãri miniere a murit, cãzând de la o înãltime de peste 30 de metri, în subteran.
La 18 aprilie 2003, un angajat a murit dupã ce a cãzut într-un put aflat în subteran. În mai 2004, la Petrila au avut loc alte douã accidente, unul în care patru angajati ai Exploatãrii Miniere au fost grav rãniti în urma unei explozii care s-a produs în subteran, iar în alt accident, doi angajati au fost grav rãniti în urma exploziei unui transformator electric. În iunie 2004, un miner a murit dupã ce a fost prins între statia de întoarcere a unui transportator si un stâlp de sustinere.
În fine, în iulie 2005, doi mineri au murit în subteranul de la Petrila, corpurile lor fiind gãsite sub mormane de cãrbune.
La patru ani de la accident, vinovatii încã n-au plãtit pentru moartea celor 13 mineri si suferinta celor 15 care au scãpat cu viatã fiind rãniti extrem de grav. Anchetatorii au stabilit cine se face responsabil de tragedie însã judecãtorii încã n-au finalizat procesul.
Trei fosti sefi au fost condamnati la închisoare însã procesul încã nu s-a finalizat iar sentinta nu este una definitivã.
Maximilian Gânju
