Ş i a venit ziua cea mare: 22 mai 1996, etapa a 33-a, penultima: Jiul – Foresta Fălticeni. Deşi diferenţa era de cinci puncte în favoarea Jiului, echipa lui Cozma avea nepărat nevoie de măcar un egal, căci în ultima etapă evolua la Bucovina Suceava, sora mai mică a Forestei, în timp ce Fălticeniul avea un meci uşor acasă, cu ASA Tg. Mureş.
Aproape 35.000 spectatori au creat o atmosferă unică, văzută până atunci, pe stadionul „Jiul”. Rar s-a văzut o unitate şi o dorinţă generală a Văii Jiului de a obţine o victorie istorică. Ceea ce s-a şi întâmplat: min. 73, Liviu Baicea şutează de la 25 m în vinclu, 1-0 şi ultimul meci la Suceava, 0-3, a rămas doar unul pentru statistică. Acolo s-a jucat cu cvasi-rezervele Spafiu, Cl. Dumitru, C. Dosan, Paul Tudor, D. Sava…
„Minerii şi-au scos echipa la lumină”, titra o gazetă de specialitate a vremii. L.S.M.V.J. a reuşit, cu Miron Cozma în frunte, să ridice echipa de la starea ei mediocră în care se afla de patru-cinci ani, iar minerii nu s-au dat la o parte să cedeze o părticică din munca lor pentru visteria noii echipe. Îndeaproape susţinută de toată suflarea Văii Jiului, echipa Jiul a scos la rampă câţiva jucători de mare
valoare şi utilitate, precum D. Movilă, Neiconi, Tudorache, Sedecaru sau Mititel, la care se adaugă sclipirile de geniu ale lui Fane Ţâră sau Vasile Matincă, iar peste toţi, portarul Leo Toader, prezent în 33 de partide, un adevărat imbold pentru toată echipa. Nu putem omite, la polul opus, evoluţia ştearsă a lui Văsâi, un atacant în care s-a investit mult, dar care s-a dovedit (a jucat doar în 12 partide), o investiţie păgubitoare, faţă de sezonul precedent, Fl. Stoica, I. Radu, Huza, Ov. Dodu sau Mangalagiu au avut o evoluţie mai discretă. Până la urmă, important este că s-a atins obiectivul: promovarea în Divizia „A”.
GENU TUTU
