Bărbați puternici, răniți în teatrele de operații din Afganistan, reușesc să își regăsească echilibrul, la propriu, prin sport. Tirul cu arcul le permite să tragă, chiar dintr-un scaun cu rotile, la țintă. Astfel de oameni care nu au renunțat nicio clipă la viață, în ciuda problemelor de sănătate, sunt adevărați eroi. Am stat de vorbă cu ei la Aninoasa, la Campionatul național de tir cu arcul.
S-ar întoarce oricând în țara în care au luptat, le lipsește chiar și praful și mirosul deșertului, dar și-au regăsit echilibrul prin sport. Îi spun sport al minții, pentru care nu ai nevoie de cine știe ce condiție fizică. Și, când am ajuns la Aninoasa, un puști mi-a explicat ce înseamnă exact cele 20 de secunde, pentru orice fel de om, înainte de a lansa săgeata. „Fac de 3 ani tir cu arcul și este un sport foarte plăcut. Sunt în lotul național, în primii 4. Pentru o săgeată sunt 20 de secunde, dar dacă tu vrei, poți trage și mai repede. Dar indicate sunt cele 20 de secunde. În alea 20 de secunde, trebuie să stabilizezi arcul, să stai drept, să nu pierzi tensiunea și să tragi. Și, când ești pe linia de tragere, tragi 6 săgeți și abia apoi vezi ce ai făcut”, mi-a explicat Luis Balaci, un copil de o șchioapă, volubil și care urmărea atent competiția sportivilor Invictus, la Aninoasa.
Și dacă la copii pare o joacă de-a Robin Hood, pentru adevărații luptători cu arme de foc, care i-au schilodit în Afganistan, tirul cu arcul e un fel de vindecare. „Am fost rănit în teatrul de operații, în 2016, în Afganistan. Am avut o ruptură de coloană și am fost spitalizat în Germania 6 luni de zile. Am revenit cu bucurie acasă, cât de cât, pe picioarele mele și acum particip la tirul cu arcul. E o competiție ca la șah, o competiție a minții mai mult și a mușchilor, care, pentru noi e o relaxare. Ieșim din rutina de zi cu zi”, mi-a spus plutonier major Eduard Vlad Romila.
Sunt sportivi Invictus, dar nu uită niciodată cum au ajuns aici. Le este dor de Afganistan și, spre surprinderea noastră, ei recunosc că s-ar întoarce acolo. „Eram într-o patrulă, făceam o recunoaștere. La întoarcere am luat un AED și am sărit 6 metri în aer. Am fost 3 surprinși, eu, șeful de mașină și top cover-ul, dar îi mulțumesc sanitarului că am trăit. A fost prompt. Pe urmă începe psihicul, eu credem că nu mai merg, am fost paralizat 3 luni de zile. Afganistanul îmi lipsește. Îmi lipsește mirosul, când aterizam acolo cu elicopterul. Dar, gata! S-a terminat. Acum încercăm pe altă cale să promovăm armata română, să le spunem cum este în misiune”, a explicat arcașul, care nu se deosebea cu nimic la linia de tragere, față de ceilalți concurenți.
Un alt sportiv, care impresionează cu ținuta lui și faptul că este foarte tânăr, ne-a spus, la Aninoasa povestea lui din Afganistan. „Sunt militar rănit în Afganistan și fac recuperare prin sport. M-am dus către acest sport, pentru că nu pot să alerg, din cauză că am probleme la gambe. Nu e o trecere foarte grea de la armă, la arc, dar e ok. Trăim o altă viață și suntem utili. Suntem 52 în lotul lărgit al Invictus. Eu am fost într-un accident cu o mașină capcană. Mi-am pierdut un camarad atunci. Numele lui este Claudiu Constantin Vulpoiu și am fost 5 răniți. Dar recunosc că și acum îmi lipsește Afganistanul și, dacă aș fi apt, m-aș întoarce”, spus Eugen Valentin Pătru, un alt sportiv Invictus.
Sportivul are nervul sciatic paralizat la un picior, îi lipsesc mușchii de la ambele gambe și nu își poate ține perfect echilibrul. Recunoaște toate aceste neajunsuri, cu seninătate, pentru că acum e un adevărat sportiv. A încercat înotul, dar tirul cu arcul i-a fost salvarea.
Toți sportivii Invictus au marea șansă de a redeveni oameni normali, imediat ce obțin primele performanțe și, de la ei am învățat, că atunci când crezi că nu mai poți, cu siguranță există speranță de încă puțin.
Diana Mitrache
