Comunitatea din județul Hunedoara este șocată și marcată de o tragedie gravă, în care două fete de doar 15 ani și-au pierdut viața, după ce s-au aruncat de pe o clădire înaltă de 20 de metri. Cu primele ipoteze indicând spre sinucidere, întrebările și speculațiile înconjoară acest eveniment tragic.
Potrivit informațiilor disponibile, cele două colege au participat la un chef înainte de incident și se pare că au consumat alcool. Detalii precum un bilet lăsat și un mesaj SMS cu mențiunea „nu mai suport” au fost descoperite, însă acestea rămân insuficiente pentru a dezvălui întregul tablou al tragediei.
Psiholog, avertisment dur
Psihologul Mihai Copăceanu trage un semnal de alarmă cu privire la sănătatea mintală a adolescenților, subliniind că aceasta este o problemă neglijată. Acesta evidențiază faptul că tinerii trec prin numeroase situații dificile, experimentând o gamă variată de emoții precum tristețe, nesiguranță, stres și frustrare.
”Un lucru este cert: fenomenul este în creștere mai ales în aceste luni de iarnă. De 1 decembrie doi polițiști s-au sinucis, ambii cu arma din dotare, unul de 22 de ani din Constanța (angajat în acest an) și altul de 47 de ani din Botoșani, la mormantul fiicei sale.
Sănătatea mintală a polițiștilor este complet neglijată. Am mai scris despre sinuciderea în rândul angajaților MAI și situația a rămas la fel. Niciun sprijin autentic. La Petroșani (…) a fost o crimă urmată de o tentativă de sinucidere (30 de ani).
În noiembrie un tânăr de 24 de ani s-a aruncat la metrou, a fost salvat. Un alt tânăr de 30 de ani in Cluj amenința că se aruncă de pe un bloc. A fost salvat.
Adolescenții sunt prin natura lor mult mai vulnerabili decât adulții. Adolescenții prin situațiile prin care trec (personale, familiale, școlare, sociale) experimentează deseori sentimente de tristete, neputință, nesiguranță, stres, confuzie, teamă, angoasă, frustrare, furie și au un sentiment de pierdere a controlului. Viața li se pare atât de grea. Și este grea pentru ei”, scrie ph.D. Mihai Copăceanu, medic psiholog, pe pagina sa de Facebook.
Adolescenții, vulnerabili
Copăceanu dezvăluie și câteva credințe false legate de problemele de sănătate mentală ale adolescenților, subliniind că ignorarea sau minimalizarea acestora nu face decât să agraveze situația. În plus, subliniază importanța deschiderii dialogului despre sinucidere, contrazicând mitul că discuțiile despre acest subiect ar putea induce idei suicidare.
”Câteva adevăruri:
1. Adolescenții suferă mai mult decât noi adulții și decât ne-am putea da seama. Viața lor li se pare insuportabilă ” nu mai suport”. Iar noi adulții considerăm false motive acuzele lor. Îi ignorăm.
2. Adolescenții suferă de cele mai multe ori în tăcere. Își pot ascunde foarte bine sentimentele, de aceea adulții și cei din jurul lor aproape în toate cazurile declară că n-au văzut niciun semn de îngrijorare și de fapt n-au habar de ceea ce este in sufletul lor.
Se ascund foarte bine, zâmbesc când îi întâlnim însă în inima lor e multă tristețe și multe conflicte, răzvrătire și iar suferință.
Adolescenții plâng mult. Și plâng în singurătate.
3. Deseori le ignorăm strigătele, deseori nu le putem recunoaște semnele suferinței.
Declaratiile primarilor, profesorilor, vecinilor cum ca erau ”copiii fără probleme” sunt atat de banale. Si mai mult ne fac sa intelegem că nu exista un profil al persoanei care este in suferinta psihica, nu se vede pe fata lui. Ar trebuie sa renuntam la aceste prejudecati.
Depresie, de exemplu, este extrem de atipica la copii si adolescenti!
4. Ideile suicidare sunt foarte frecvente în rândul adolescenților. Într-o cercetare proprie publicată nu demult, 49.3% dintre tineri au recunoscut că au avut gânduri de suicid.
5. Când adolescenții doresc să nu mai trăiască, ei de fapt NU vor să moară, în profunzimea lor, vor să pună stop suferinței pe care o simt. O suferință pe care nu știu și nici nu pot să o gestioneze singuri”, mai notează medicul psiholog.
În fața acestei tragice realități, comunitatea este chemată să acorde o atenție sporită problemelor de sănătate mentală ale adolescenților și să creeze un mediu în care aceștia să poată vorbi deschis despre suferința lor, fără stigmatizare sau ignorare.
”Câteva credințe false:
1. ”Vrea doar atenție”. E atât de crunt, e atat de gresit să nu crezi pe cuvânt un adolescent, să-i ignori suferința, să-l desconsideri, să-i anulezi sentimentele, să-l consideri mincinos sau să spui ”vezi că te manipulează”. Actele de autorănire, tăieturile pe brațe sau picioare de exemplu sunt expresia explicita a suferinței nu a ”dorinței de a atrage atenția”.
Nicio persoană fericită nu-și va face rău cu intenție. Încetați să mai minimalizați strigătul de ajutor al unui tânăr.
2. Să vorbesc despre sinucidere, să discutăm, să-l întreb direct înseamnă să-i dau idei. (FALS)
Să vorbești despre sinucidere nu îi face pe oameni să se gândească să se sinucidă. Dimpotrivă oferă posibilitatea de a vorbi despre ceea ce se întâmplă in mintea lor și arată că ne pasă de ei! Din păcate este un subiect tabu !
A nu vorbi poate agrava și escalada problema. Să vorbești deschis îi demonstrezi că îl tratezi cu seriozitate și că îți pasă.
3. Sinuciderea a fost un act spontan, fără nicio bănuială.
Chiar și când pare un gest impulsiv, imprevizibil, neplanificat, de cele mai multe ori există cateva semne de avertizare (unii chiar își exprimă această idee ” mai bine aș muri”, ”nu mai pot trăi așa”, ”viața voastră ar fi mai bună fără mine”), alteori tendinte…
Nu ne jucăm cu sentimentele copiilor, cu trăirile lor, cu ceea ce simt autentic și profund în sufletul lor, cu rănile, confuzia și suferința lor !
Vă reamintesc că în Romania nu există niciun program de screening a suicidului la copii și adolescenți, că nimeni, nicăieri nu se vorbește despre asta, nici măcar in familie. Și noi a doua zi ne vedem de viața noastră ignorand cazurile acestea, problematica aceasta si mai ales familiile care raman in suferinta mulți ani din viață”, mai subliniază medicul.
Monika BACIU
