Sezonul 1970-1971 este unul slab, cel mai slab de la revenirea în Divizia „A”. Deşi la cârma echipei este adus experimentatul Ion Bălănescu de la F.C. Argeş Piteşti, noile achiziţii aduse pentru a întări lotul (Marincan, Ţurcan, Urmeş, Macavei, Uilecan, M. Mihai, Karamalis I nu se ridică la pretenţiile Diviziei „A”. În plus, startul defectuos, cu numai un punct după patru etape, plasează Jiul pe ultimul loc! Abia după victoriile cu C.F.R. Cluj (2-0) şi C.F.R. Timişoara (2-1) Jiul îşi revine oarecum. Încheie turul pe locul 12, după o victorie cu 2-0 cu Politehnica Iaşi. După înfrângerea cu 2-0 acasă cu Rapidul în etapa a 17-a, situaţia devine critică. Deplasările de la C.F.R. Cluj şi C.F.R. Timişoara din etapele a 20-a şi a 21-a vor fi decisive. Gura de oxigen din etapa anterioară, 1-0 cu Univ. Craiova (gol Ion Constantin, min. 74…) dă încredere Jiului. La Cluj, C.F.R.-ul, afl at cu un loc în spatele Jiului, dar cu acelaşi număr de puncte (16), nu poate trece de apărarea dârză a petroşenenilor, cu fundaşii centrali Georgevici – Stocker fără greşeală, cu portarul Stan zburând din bară în bară, scorul fi ind 0-0. În etapa următoare (25 aprilie 1970), alt joc decisiv, cu C.F.R. Timişoara, ultima clasată.
Se joacă crispat, dar în min. 30, la o cursă pe stânga a lui Max Naidin, centrarea acestuia este reluată impecabil, din vole, în gol, de Peronescu. La pauză, accidentat, portarul Stan este înlocuit cu tânărul Marincan. Timişorenii egalează din 11 m în min. 58, gol Regep. Jiul nu depune armele. Portarul Marincan apără senzaţional, Jiul obţine o lovitură liberă de la 20 m, execută magistral Libardi şi 2-1 în fi nal pentru Jiul. Am fost personal la acel meci (primul meci văzut în deplasare cu Jiul). Bucuria jiuliştilor a fost de nedescris, în timp ce timişorenii antrenaţi de Tache Macri priveau consternaţi tabela de marcaj.
Din păcate, emoţiile au continuat şi în următoarele etape, dar patru jocuri la rând, în etapele 26-29 au însemnat o altă faţă a Jiului: 2-0 cu Dinamo, 2-0 cu Petrolul (toate golurile marcate de Naidin!), 0-0 la Progresul Bucureşti (care va retrograda, cu Dudu Georgescu, Mircea Sandu, Bela Kassai şi ex-jiulistul V. Zamfir) şi 2-0 cu Farul Constanţa, au scăpat de emoţii o echipă Jiul ce termina pe norocosul loc 13. Chiar dacă în ultima etapă, Politehnica Iaşi – Jiul 6-1, fără Georgevici, Stocker, V. Stan, Kotormany sau Matei Popescu în echipă.
Genu TUŢU
JIUL, LA O CINĂ LA RESTAURANTUL „TITO” PE DUNĂRE
În pregătirea sezonului competiţional 1970 – 1971, echipa divizionară A Jiul Petroşani a efectuat un cantonament centralizat în al cărui program au fost incluse cinci meciuri de verifi care cu echipele divizionare ale Iugoslaviei. Cantonamentul era asigurat de echipa Metalo Valjevo, divizionară B. A fost o convenţie reciprocă între cele două echipe. În anul competiţional 1969 – 1970 echipa Metalo Valjevo a făcut un catonament de pregătire în Petroşani, în organizarea clubului Jiul, care a suportat cheltuielile. Delegaţia a fost condusă de Mircea Pascu – preşedintele clubului Jiul, iar ca antrenor a fost Viorel Tălmaciu – secundul antrenorului principal Ion Bălănescu.
O amintire plăcută, unică pentru delegaţia noastră, a fost după jocul disputat la Belgrad cu echipa studenţească Galenica. Conducătorii acestui club ne-au oferit o cină la cel mai luxos restaurant din Belgrad, „Tito”, rezervat protocoalelor conducătorilor de stat, întâlnirilor internaţionale. Era aşezat pe Dunăre, la 500 – 600 m în albia fl uviului. Era o „bijuterie” cochetă, luxoasă, cu o servire la cel mai înalt nivel (6 – 8 chelneri, tacâmuri din argint). Preşedintele clubului studenţesc Galenica Belgrad, care era şi decanul Politehnicii, reuşise să obţină aprobările guvernamentale pentru a putea servi masa la acest restaurant. Dar costurile erau „piperate” şi nu puteau asigura decât masa pentru echipa noastră. Din start am hotărât să contribuim fi nanciar la o cină colectivă a celor două echipe. Au fost două ore de vis pentru noi, ca primire, servire, decor – o seară în fantezia luminilor capitalei Iugoslaviei. Într-o ambianţă plăcută în care eram doar noi, cele două echipe, comportarea fotbaliştilor a fost la înălţime, demonstrând respect, prietenie şi o bună şi frumoasă comportare.
Aurel Slăbâi
