L a începutul anilor 70, echipa de rugby Știința Petroșani avea un trend ascendent, impunându-se printer echipele puternice ale țării. E drept, într-o competiție în care te luptai cu Dinamo, Steaua, Grivița Roșie, Farul Constanța sau Universitatea Timișoara, era greu să emiți pretenții prea îndrăznețe.
La începutul lui iunie 1972, Știința Petroșani, care avusese un parcurs foarte bun, juca penultima etapă din campionatul 1971-1972 contra celor de la Dinamo București (vezi facsimile), cu puternicii: Nica, Florescu, Stoica sau Dăiculescu în ”15”-le de bază.
Știința, antrenată de Theodor Rădulescu, avându-i în teren pe C. Dinu, Ortelecan, Dan Talpă, Băltărețu, Lomotă, Bucos, Neagu, Fălcușanu, Burghelea, Abrida, Jean Moromete sau Victor Marinescu (în fotografii), fac un joc excellent, impunându-se
categoric cu 21-9.
Așadar, speranțe mari pentru ultimul meci, decisive, la Timișoara, împotriva Universității cu care Știința era în lupta direct pentru titlu.
Peste 4000 de spectator au încurajat echipa de pe Bega, în acordurile lui ”Gaudeamus Igitur”, timișorenii cu celebrii Tătucu, Rășcanu, Popovici, Ene, Cândea sau Peter, dominând jocul în ccea mai mare parte a timpului, conducând la un moment dat cu 16-0.
Știința își revine în partea a doua a jocului, dar eeste învinsă cu 22-12. Echipa din ”Dealul Institutului” a aliniat la Timișoara echipa: C. Dinu, Ortelecan, Talpă, Moroe (Stănculescu), Ionescu, Băltărețu, Fl. Constantin, Moromete, Neagu, Abribula, Rădulescu, Fălcușanu, Burghelea, Bucos.
Gazetarul cronicii meciului de atunci, Nicolae Lobonț, își amintește:
”Știința și-ar fi droit titlul atunci dar timișorenii, pe teren propriu cu mii de suporteri.
N-a fost o tragedie, băieții s-au bucurat tot drumul de la Timișoara la Petroșani – să tot fi durat atunci vreo 6 ore! – fericiți că sunt vioocecampioni” spune Nicolae Lobonț. A mai urmat un joc la Petroșasni, pe vechiul stadion ”Jiul”, 19-10 cu Grivița Roșie București.
GENU TUTU
