”Printre poveștile pe care aș putea să le scriu despre școala on-line am decis că trebuie să fac public una pe care nu o pot gestiona singură”, începe Iolanda Ștefănescu, dascăl petroșănean.
Un băiețel de doar 11 ani din Petroșani se chinuie să învețe. Viața nu a fost una darnică cu el. Profesoara elevului G. a decis să îi facă publică povestea, în speranța, că oameni cu suflet mare îl vor ajuta pe elev.
Din cauza pandemiei de coronavirus, elevii fac cursuri online, iar G. este unul din miile de copii din țară care nu au acces nici măcar la curentul electric. Povestea elevului este una tristă, părăsit de mamă și bunică, fără un tată nici măcar în certificatul de naștere, lăsat în grija unei rude îndepărtate micuțul elev nu are nici încălțăminte, dar are voință să învețe.
”Printre poveștile pe care aș putea să le scriu despre școala on-line am decis că trebuie să fac public una pe care nu o pot gestiona singură. G.C. este elev în clasa a III a. Are 11 ani, acuși 12. Nu e un copil cu retard, nici leneș. Doar soarta și oamenii din viața lui s-au născut cu retard în suflet. A rămas fără mamă în urmă cu 5 ani, tatăl nu e trecut în certificatul de naștere, dar nici certificatul de OM nu-l are. G. a ajuns, după decesul mamei, în plasament la bunica maternă. Cum omul încurcă mai tare căile decât Domnul, bunica a plecat la muncă în străinătate, iar G. a rămas în grija unei doamne, rudă de departe cu bunica, cu probleme de sănătate, fără venituri”, se destăinuie, profesoara lui G.
Elevul nu a putut participa la cursurile online. I s-a terminat bateria telefonului. A apelat la un vecin pentru a-l lăsa să își încarce telefonul pentru a putea participa la lecții.
”Ieri nu a intrat la lecții și am sunat să văd ce e cu el. Așa am aflat că telefonul i se descărcase și trebuia încărcat la un vecin binevoitor fiindcă apartamentul nu are curent, iar doamna nu are bani să plătească rebranșarea. Bunica nu a trimis vreun ban de când este plecată, nu a lăsat acces nici măcar la alocația copilului. Șocul cel mare l-am avut azi-dimineață, la lecții, când lumina zilei întârzia să apară. Fața lui G. era luminată doar de ecranul telefonului, iar spatele îi era acoperit cu o plapumă, el era așezat pe canapea, îmbrăcat cu aceleași haine cu care de peste o lună a venit la școală, singurele de altfel. G. are nevoie de haine, probabil cele de pe el nu au fost spălate de multă vreme. G. are nevoie de încălțăminte. În picioare poartă adidașii unui coleg care s-a transferat și i-a uitat la școală. G. are nevoie de alimente. G. are nevoie să plătim branșarea curentului la apartament. G. are nevoie mare și urgentă de OMENIE! Povestea are multe meandre revoltătoare”, mai spune Iolanda Ștefănescu, cea care îi roagă pe oamenii cu suflet mare să o contacteze pentru a veni în sprijinul băiatului.
Cosmin BACIU
