A pornit de la lumea Petrilei, care este o altfel de lume, precum în descrierile lui Ion D. Sîrbu, a fãcut un film timp de 4 ani, iar acum l-a lansat în premierã la Petrila, în locul în care a si luat nastere.
Este vorba despre tânãrul si talentatul regizor Andrei Dãscãlescu, pe care nu o datã, l-am gãsit în salopete, printre clãdirile minei, cândva activã. El a surprins ultima zi a minei, dar si ultimele zvâcniri ale acesteia, filmul documentar denumit generic „Planeta Petrila”, fiind poate prima radiografie a vietii minerilor din Valea Jiului, în perioada de apus a mineritului. De ce Planeta Petrila? Ne spune chiar regizorul. „Eu fac fotografie un pic mai specializatã si anume, de noapte, panorame si existã un tip care aratã ca o planetã. Eu am fãcut asemenea fotografii din putul centru si de pe dealul de vis-a-vis de minã si, prima oarã, acest nume a apãrut cu aceastã fotografie. Am numit-o Planeta Petrila. Explicatia mai filozoficã este legatã de cele douã citate din I.D Sîrbu, cã „Europa e un biet continent si Petrila e un nume” si cã „Petrila e un loc care nu seamãnã cu nicio asezare posibilã, cu nimeni si nimic de nicãieri”. Petrila e un loc atât de special, încât e o planetã”, a spus Andrei Dãscãlescu, regizorul documentarului, care va fi difuzat în premierã pe HBO în 22 iunie, iar în cinematografe va fi din 23 iunie.
Andrei Dãscãlescu a stat printre mineri, întâi timid, ca mai apoi sã se integreze perfect în peisaj, fãrã sã îi fie foarte usor. S-a luptat cu birocratia, care nu l-a lãsat în minã sã filmeze, dar a stat cu ortacii lui Cãtãlin Cenusã la masã, pe ziar si a reusit sã ia ultimul puls al subteranului – lucru pe care îl considerã o adevãratã aventurã, pentru cã lui i-a fost extrem de greu în timpul închiderii abatajului în fund de sac.
„A fost un moment, care mie mi s-a pãrut extrem, adicã nu mai era flux de aer n minã si nu pornise ventilatia. O sã vedeti momentul acesta în film. Pentru mine a fost un moment extrem. Nu stiu dacã am mai trãit un moment atât de înfricosãtor, numai cã mi-am dat seama cã, pentru mineri, un asemenea moment este la ordinea zilei. Ceea ce pentru mine, om de rând, a fost o situatie de viatã si de moarte, pentru mineri, e ceva ce se poate întâmpla în fiecare zi ”, ne-a mãrturisit regizorul, care la premierã a reiterat ideea cã mai greu i-a fost sã intre douã suturi în minã, decât sã înfrunte praful de cãrbune si lipsa aerului, iar asta chiar a fost o trãire extremã a sa. Filmul documentar, extrem de apreciat la Amsterdam, unde a avut 5 proiectii în cadrul celui mai mare Festival de film documentar din lume si la un festival la Kiev, a avut lansarea oficialã în România, în locul în care s-a nãscut, la Petrila, duminicã de la ora 19.00, iar apoi va fi pe ecrane la Festivalul de film Transilvania.
Eroul principal al filmului este Ion Barbu, artistul care a creat o lume din Petrila si, în plan secundar, este brigadierul Cãtãlin Cenusã, cel care a dat ultima tonã de huilã din mina Petrila. Asta, chiar dacã nu prea a vrut sã fie filmat initial. „Nici eu nu prea am vrut sã fiu filmat, ca mai toti minerii. Dar, când am vãzut cã nu se mai poate face nimic, am decis sã fiu de partea lui. Eu am sprijinit demersurile lui, asa cum am stiut eu. Chiar în ultimul sut, când am fãcut închiderea în fund de sac, dimineatã la ora 3,00, l-am trezit si i-am spus cã este chiar ultima ocazie prin care poate filma chiar ultima tonã de cãrbune si închiderea ultimului abataj de la mina Petrila. A intrat cu noi în subteran si a surprins cum se închide mina Petrila”, a explicat Cãtãlin Cenusã, miner brigadier, iar povestea lor se leagã perfect în filmul documentar. S-a nãscut greu si cu multe piedici acest film documentar, dar poate cã este primul ce cuprinde exact munca de 4 ani a minerilor din Petrila, pânã ce mina si-a dat ultima suflare. O suflare ce i-a impresionat pe toti si care va schimba perceptia mondialã despre minerii din Valea Jiului,
Diana Mitrache
