Petrila este împãrtitã în douã pentru edilii ei – cea a momârlanilor si cea a barabelor/orãsenilor. Zona momârlanilor seamãnã cu satele elvetiene sau austriece, iar zona urbanã ceva de genul ”pe aici am fost, pe aici n-am fost”. Adicã existã si locuri cu conditii minime de civilizatie, dar si destule altele ca în lumea a treia. De ce aceastã dicrepantã? Fosti consilieri locali declarã cã momârlanii nu uitã, nu iartã, deci nu pot fi manipulati cu o plasã de alimente sau cu o gãleatã precum ”orãsenii”.
Orasul Petrila pare unul cu strãzi civilizate, asfaltul ajungând pânã în pragul curtilor gospodãriilor, chiar si în curtile acestora, din zone precum Lonea, Colonia Brãtianu, Jiet, Cimpa, Rãscoala, Tirici etc., pânã hãt departe spre margini de hotar. Vãzând acea zonã, nu-ti vine sã crezi cã partea de jos a Petrilei aratã la nici 50 m, pe alocuri chiar la 10-20m, de strada principalã care strãbate orasul ca dupã bombardament.
Precum un lenes care îsi pune flori în gard pentru a ascunde de ochii lumii mizeria din curte, dincolo de frumoasa intrare în localitate, cu spatiu de joacã pentru copii, cartierul este plin de gropi, de pãmânt care n-a vãzut asfalt de zeci de ani si la cea mai micã ploaie nu se mai poate circula la pas decât în cizme.
Si cum este precampanie electoralã, Primãria Petrila s-a gândit sã facã totusi ceva în zonã. Pe singurul teren de sport asfaltat, înconjurat ce-i drept de acelasi nãmol pe timp de ploaie, s-a montat un spatiu de joacã pentru copii – la 40- 50 de metri de cel aflat deja la intrare în Petrila –, s-au montat bãnci pe marginea terenului sportiv… Pãrintii nu-si prea lasã copiii la aparatele de joacã pentru cã reglementãrile spun cã nu amplasezi un loc de joacã pe asfalt pentru cã se produc accidente, mai ales când este vorba si de un topogan. Lucru ce s-a si întâmplat, unul dintre copii a ”aterizat” pe terenul dur accidentându-se.
Aceastã amenajare fãcutã de primãrie a împãrtit cartierul de pe strada Prundului în douã tabere. Adolescentii si chiar familisti tineri desfãsurau vara adevãrate campionate de fotbal-tenis, volei si fotbal pe respectivul teren de sport. Si cei mai în vârstã sunt nemultumiti invocând generatia profesorului de sport Ioan Cordea, când tot pe acest teren de sport se desfãsurau competitii, la care participa tot cartierul, dar si din alte cartere ale Petrilei. Cealaltã tabãrã este cea care a aflat cã primãria doreste sã facã o parcare pe respectivul teren si au protestat, drept pentru care au apãrut aparate pentru teren de joacã. Si ce teren! Imaginea alãturatã este relevantã!
O altã stradã amplasatã în mijlocul Petrilei, este cea numitã strada Parângul, unde groapã lângã groapã adunã parcã toatã apa ploii abãtute asupra orasului. Pentru a fi dusi la scoli si grãdinite, copiii sunt luati în spate de pãrinti sau frati, iar acolo unde apa riscã sã intre în curti, oamenii si-au ridicat maluri care sã le apere gospodãriile bogate sau sãrace, cum or fi. Pe alocuri, cei cu masini nu pot înainta pânã la casele lor, pentru cã riscã înãmoleascã, si le parcheazã pe unde pot.
”Eram eu mic, sã zic vreo 6-7 ani când s-a fãcut, asa ca o alee drumul, deci sunt aproape 20 de ani de atunci. Pe intrândurile cãtre case, uitati-vã, strãduta asta încercati si intrati, dar nu vã sfãtuiesc. Oamenii au mai pus cenusã, scânduri si acum apa de ploaie le-a acoperit. Riscati sã cãdeti, sã vã loviti…” – ne-a atentionat Gabriel P., care a crescut pe strada Parângului, din Petrila.
Am întrebat, asa, fãrã a avea convingerea cã vom primi un rãspuns de la cetãteni, unii chiar fosti consilieri, de ce Primãria Petrila este pentru unii mumã, iar pentru altii ciumã, vorba zicalei.
Trei rãspunsuri din cinci au fost cã majoritatea consilierilor sunt momârlani, primarul si viceprimarul sunt momârlani si ei stiu foarte bine cã momârlanii sunt oameni dintr-o bucatã pe care politicienii nu-i pot manipula sau cumpãra cu o plasã de alimente sau cu o gãleatã si nici nu uitã. Le-ai promis – faci! Altfel, data viitoare nu te mai voteazã si rãmâi, în viziunea lor, doar ”sã faci umbrã pãmântului”.
Dacã insisti, tu ca politician, chiar printr-o aluzie care seamãnã a santaj, risti sã ti se arate brisca. Iar brisca din aceste vremuri este o armã muuult mai elevatã, care te poate face din om neom în ochii întregii lumi. Pe când pe barabe, pe orãseni, îi momesc în campanii cu o cârpiturã de drum, o bancã si un bec la poartã si gata, i-a cumpãrat votul, pe când asta era treaba lor, ca mãturatul în casã, a gospodarilor orasului, în toti anii ãstia care au trecut.
Ileana Firtulescu
