Inarmati cu ciocane si saci, zeci de oameni au tocat la propriu fostele intreprinderi comuniste din Petrosani. Asa isi castiga, deloc usor, painea, sapand in beton, dar fara sa ia in calcul ca viata lor atarna de sustinerile subrezite de camarazii de „arme”.
Nu este zi in care la ruinele din Colonia Petrosani sa nu vezi oameni saraci care cauta printre ruine. Totul sta sa se prabuseasca, dar, invinsi de foame, multi vin zilnic aici si recupereaza materialele de constructie sau fierul din armaturi. Vin cu baroase, isi risca viata printre filoanele de beton care abia se mai tin si asta pentru o bucata de paine. „Eu iau niste caramizi ca imi construiesc ceva acasa”, spune un barbat care sapa nestingherit printre daramaturi. Alti copii au venit sa se apropie de locul in care se munceste din greu. „E mai greu ca la mina, dar daca nu am ce face?”, spune un alt om, care pleca deja cu un carucior plin cu bucati de fier scos dintre betoane. „Cui ii pasa ca noi putem sa murim? E mai bine sa murim de foame?”, spune alt om. Toti se feresc sa fie fotografiati, dar povestesc ca, altii sunt cei care sapa aici, atat cat sa le ajunga pentru „o suta de tarie”.
Zeci de oameni fac asta zilnic, chiar daca stiu cat e de periculos. Mai mult, nimeni nu uita ca acum cateva luni, un barbat a fost prins de la jumatate intre peretii prabusiti ai unui tavan fragil. Omul abia a scapat cu viata si intreaga echipa a paramedicilor a fost in pericol, deoarece structura cladirii este extrem de subreda.
De la o zi la alta, cladirea care candva era locul de unde oamenii isi luau mobila, este tot mai subtire, iar cate un perete dispare incet, incet.
Constructia este proprietate particulara, insa, nimeni a venit sa demoleze nimic, asa incat in curand proprietarul, daca mai exista, va gasi doar terenul pe care a fost ridicata odata cladirea fostei fabrici de paine, sau depozitul de mobila.
Diana Mitrache
