Cercetãtorii de la Universitatea Petrosani au realizat demult studii cu care alti specialisti din Europa se laudã acum
O glumã care circulã pe internet în ultimele luni spune cã cercetãtorii britanici ar fi descoperit cã 99% dintre cercetãri sunt efectuate de ei. Însã, umorul englezesc nu poate combate rezultatele si descoperirile fãcute de specialistii români, care mai mult muncesc în laboratoare si pe teren, fãrã a avea timp sã se afiseze în media cu descoperirile lor, care, drept este, sunt fãcute cu câtiva ani înaintea celor care acum se laudã cã ar fi descoperit ei gaura din svaiter.
În ultimele luni,
mass-media din Europa a vuit de ce descoperiri uluitoare au fãcut specialistii din Europa asupra modului cum afecteazã hrana si viata unui animal, carnea acestuia, precum si laptele, în cazul vacilor.
În perioada 2011-2012, o echipã de cercetãtori de la Universitatea Petrosani a publicat un studiu care relevã dependenta calitãtii laptelui fatã de mediul în care trãiesc animalele care îl produc, punând municipiul si Universitatea din Petrosani pe harta mondialã a unei celebre edituri stiintifice internationale, respectiv Springer Science+Business Media B.V. Desi desfãsurat de-a lungul mai multor ani, în perioada 2003-2008, apoi publicat în varianta finalã în cursul anului trecut, subiectul capãtã abia acum notorietate, când la nivel international s-a creat panicã în rândul populatiei datoritã isteriei vizavi de diversele produse alimentare contaminate în fel si chip sau al etichetãrilor gresite.
Abia acum
când ne întrebãm tot mai des ce mâncãm si ce bem, munca de aproape zece ani a celor trei cercetãtori petroseneni, se cunoaste sau cel putin ar trebui. Acesti specialisti au efectuat un studiu acum câtiva ani, însã a fost putin mediatizat. Specialistii petroseneni care au lucrat ani în sir, fãrã a avea pretentia de a fi lãudati de mass-media sunt dr.ing. Csaba Lorint, dr.ing. Grigore Buia (profesori ai Universitãtii din Petrosani, Departamentul de ingineria Mediului si Geologie, România) si dr.ing. Monica Rãdulescu (Geolog, Conestoga-Rovers and Associates si profesor asociat la University of Winsdor, Canada). “Studiul nostru reprezintã o asa numitã „cercetare interdisciplinarã”, aflatã la granita dintre geologie si medicinã.
Pot sã spun cã ideea
mi-a venit din întâmplare. În vara anului 2002, mã aflam pe teren într-o fostã carierã de bauxitã din judetul nostru, documentând un subiect privind teza mea de doctorat, cu totul diferit de ceea ce avea sã devinã pânã la urmã. Încercam sã fac o reevaluare economicã a minereului de aluminiu cantonat în acel zãcãmânt aflat undeva între localitãtile Baru si Pui. Atunci am observat cã în fosta carierã si pe halda de steril aferentã ei, locuri abandonate în care s-au format si câteva lacuri rezultate în urma exploatãrii minereului, pãsunau si se adãpau mai multe vãcute.
Imediat mi-a încoltit în minte întrebarea dacã acest fapt dãuneazã sau nu sãnãtãtii animalelor sau chiar al oamenilor care consumau produsele lactate sau eventual carnea provenite de la acestea.
Cu alte cuvinte, mi-am pus întrebarea dacã solul, plantele si apa cu o puternicã încãrcãturã în diferite metale ce se regãseau în zãcãmânt, pãtrund într-un fel sau altul în organismul animal si uman, fiind apoi metabolizate. La început nu am avut posibilitatea sã-mi probez teoria, dar apoi am revenit în repetate rânduri în carierã si am constatat cã fenomenul reprezenta o practicã si nu un accident întâmplãtor, fapt ce m-a determinat sã initiez un studiu pe aceastã temã.
În scurt timp am reusit sã identific un laborator acreditat, credibil si capabil din punct de vedere tehnic, care sã analizeze mostrele de lapte.
Am efectuat mai multe seturi de analize chimice elementare complete cu ajutorul spectrometriei de raze X pe probe de lapte recoltate de la mai multe animale, în momente diferite ale anului. Ulterior, în conturarea si publicarea finalã a cercetãrii si-au
adus un aport semnificativ si alti colegi de-ai mei, respectiv geologii conf. dr. ing. Monica Rãdulescu si prof. dr. ing. Grigore Buia, prin expertiza si cunostintele lor, mai ales privind traducerea si studiul literaturii internationale de specialitate si în ceea ce priveste accederea la manifestãri de anvergurã în domeniul Geologiei Medicale”, a declarat pentru Cronica Vãii Jiului initiatorul acestui studiu, Dr. ing. Csaba Lorint, specialist la Universitatea Petrosani.
Cei trei geologi petroseneni
sunt printre putinii români care s-au alãturat de la începuturi “grupului de lucru” conturat în 1996 si dedicat problemelor de Geologie Medicalã în cadrul Uniunii Internationale a ªtiintelor Geologice /International Union of Geological Sciences (IUGS), organism international ce a fondat mai apoi, în anul 2006, Asociatia Internationalã de Geologie Medicalã – International Medical Geology Association (IMGA), organizatie care coordoneazã la ora actualã cercetarea în domeniul Geologiei Medicale din întreaga lume.
“Analizele au confirmat ipoteza noastrã, înregistrându-se în majoritatea cazurilor cresteri semnificative ale valorilor parametrilor determinati (în special metale care se regãseau din abundentã în solul, apa si vegetatia din carierã, precum Cr, Co, Ni, Cu, Zn, Mn, Fe, Al etc.) dupã „etapa pãsunatului în carierã”, adicã dupã ce animalele au consumat apã si plante contaminate, fatã de „etapa iernãrii în grajd”, respectiv când au consumat apã si furaje necontaminate. În ambele situatii s-au înregistrat valori mai mari fatã de „proba etalon” (lapte din comert). Cercetarea noastrã nu a vizat însã si aspecte bacteriologice ale laptelui, ci numai continutul sãu chimic. În concluzia studiului, am putut afirma faptul cã pãsunatul si adãpatul animalelor în zona fostei cariere si a haldei de steril, influenteazã calitatea laptelui si deci, poate influenta astfel si starea de sãnãtate a celor care îl
consumã ”, ne-a mai explicat dr. Csaba Lorint de la Universitatea Petrosani.
Rezultatele acestui studiu
au fost validate de numerosi alti cercetãtori de specialitate în cadrul unor conferinte si simpozioane internationale, de exemplu Hemispheric Conference on Medical Geology, desfãsurat la Montevideo-Uruguay în perioada 12-16 octombrie 2009, unde de altfel lucrarea a si fost selectatã în vederea publicãrii în bazele de date internationale de profil, de unde poate fi accesatã de cei interesati contra unei sume cuprinse între 30 si 50 de euro. Mai mult decât atât, studentii care au luat parte la diferite etape ale cercetãrii si care au prezentat rezultate partiale ale studiului la simpozioane specifice, au obtinut douã Premii I.
A sa se face cã
de-abia acum, când Europa strigã din toate puterile despre ce înseamnã o alimentatie sãnãtoasã si cum poate influenta acest aspect modul cum ne crestem animalele, noi aflãm cã cercetãtorii de la Universitatea Petrosani au încercat demult sã atragã atentia populatiei vizavi de acest lucru, însã din pãcate, nu am avut ochi sã-i vedem si nici urechi sã-i auzim. “Nu înseamnã cã acel lapte analizat de noi este bun sau rãu. Dacã am lua în considerare continutul mare de fier am putea crede la prima vedere cã ar putea fi consumat mai ales de cei care suferã de anemie, pentru a-si compensa deficitul acestui metal din organism. Geologia medicalã ne aratã însã faptul cã acest metal nu face casã bunã cu un alt element abundent în lapte si anume calciul. În aceeasi mãsurã alte metale continute de laptele analizat de noi, cum ar fi aluminiul, ar putea avea efecte nocive asupra organismului.
Putini dintre noi stiu de exemplu, cât de nociv este aluminiul în organism. Obisnuim sã fim cu bãgare de seamã mai mult la asa numitele „metale grele”, neglijând în acelasi timp metale banale, dar foarte abundente în naturã precum aluminiul (cel mai rãspândit metal din scoarta terestrã), pe care îl asimilãm atât din alimente, continut de acestea sau provenit din ambalaje, ustensile de gãtit sau unii aditivi alimentari E173, E520, E521, E522, E523, E599, E573, apã, pentru cã în tratarea apei potabile deseori este folosit sulfatul de aluminiu sau E520, medicamente, respectiv acidul acetilsalicilic
tamponat sau aspirina tamponatã si lichidul folosit la dializã care contin acest metal, cosmetice, pentru cã majoritatea antiperspirantelor contin aluminiu, iar unii cercetãtori sustin inclusiv faptul cã inhibarea glandelor sudoripare conduce la acumularea toxinelor în organism si uneori la cancer si chiar din aer, atât din cel nepoluat, cât mai ales din cel poluat.
Acest metal omniprezent este considerat de medicinã ca fiind inofensiv în cantitãti mici, dar se stie cã poate provoca, atunci când se acumuleazã în organismul uman în concentratii mari, boli cerebrale precum Parkinson, Alzheimer cât si sindromul ADHD (hiperactivitate si tulburãri în procesul de învãtare). Se crede cã acesta poate accelera osteoporoza, intervenind în metabolismul calciului si fosforului.
În timp, expunerea la aluminiu
poate duce mai ales la asa numitele encefalopatii (afectiuni organice ale creierului), la dementã, dar mai provoacã si anemie, osteomalacie (boala oaselor de sticlã) si chiar infarct. Chiar cu riscul sã mã repet, subliniez faptul cã studiul nostru nu aratã în mod exceptional cã acest aliment analizat de noi este bun sau rãu, ci aduce mai degrabã în actualitate faptul cã ar trebui sã fim mai atenti la ce si cum punem pe masã, mai ales în acest context când se ridicã tot felul de semne de întrebare cu privire la produsele provenite din industria alimentarã si când am fi tentati sã dãm fuga pentru aprovizionare la asa numitii „producãtori ecologici”.
Sã nu uitãm însã cã, zona analizatã de noi se aflã chiar în inima unei arii naturale protejate, un loc în care în care factorii ambientali ar trebui sã fie nealterati. Ce sã mai vorbim atunci de zonele poluate?!, a concluzionat în încheiere cercetãtorul petrosenean.
Luiza Andronache
