Este justitia sufocatã de dosare? La Judecãtoria Petrosani, cel putin un judecãtor nu pare coplesit de muncã, dacã într-o banalã cauzã de divort cere, la fiecare termen timp de sase luni, aceeasi dovadã a rezidentei, care existã deja la dosar sub vreo 11 forme. Si încã o mai cere…

Libertatea justitiei îl face pe judecãtor sã fie Dumnezeul din sala pasilor pierduti, care impune si dispune cursul unor destine functie de constiinta sa. Oameni aflati în situatii dramatice, altii care vor sã-si câstige drepturile pentru a trãi vertical, altii care îsi fac ordine în viata etc., stau cu cãciula în mânã si cu spatele usor plecat în fata judecãtorului care le va schimba viata într-un fel sau altul. Responsabilitãti uriase apasã pe umerii judecãtorului încãrcat de multititudinea dosarelor pe care le bãnuiesti dupã lista lungã a cauzelor afisate…

”Zeul destinelor” o tine pe a lui…

Cu voie sau fãrã voie am ”monitorizat” un judecãtor pe câteva cauze.

Este vorba de judecãtor Ionela Simona Balaure, care probabil datoritã presiunii volumului de muncã trateazã împricinatii, avocatii acestora, când cu multã cãldurã, protector, uman si cu întelegere, când cu  ”sictir”, cerându-le o probã, iar la urmãtorul termen când cerinta i-a fost îndepãlinitã, avocatul aflã cã nu a înteles, cã nu a fost atent, cã a fost nervos si cu capul în nori si nu a adus ce i s-a cerut etc. Doar cã în sala ”zeului destinelor” familiile împricinatilor îsi notaserã constiincioase pretentiile celui ce judecã, înregistrarea sedintei stând si ea mãrturie a ziselor sale. Bulversati, dar supusi, împricinatii se conformeazã o datã si încã o datã, aducând probe la probe, dovadã la dovadã cãutând solutii pentru a intra în voia judecãtorului.

Uneori situatia este de râs-a plâns pentru cã logica dispare, iar obsesia judecãtorului de genul ”halatul, unde-i halatul” e demnã de show-uri tv.  Asa a ajuns judecãtorul ca si dupã circa sase luni de termene într-un banal divort încã sã cearã dovada rezidentei când a uneia, când a alteia dintre pãrti – ”Ce este asa greu sã aduceti dovada rezidentei?!”- în conditiile în care la dosar se aflã vreo 11 dovezi de rezidentã din toate colturile si toate institutiile posibile din tara unde vietuiesc cei doi împricinati.

Judecata bate filmul

Mai precis, doi soti, fãrã copii, s-au separat de aproape patru ani, fiecare dintre ei având deja parteneri, viata lor si fiecare doreste sã-si facã ordine în viatã, sã-si întemeieze familii, sã aibã copii etc. Aflati într-o tarã strãinã, cei doi s-au dus la Ambasada României, unul pentru a împuternici, prin procurã judiciarã, un avocat din România pentru a-l reprezenta în tot si toate la acest proces, iar celãlalt sot, tot prin Ambasadã a legalizat un înscris prin care spune cã are cunostintã de demersul fãcut în instantã, de divort, cã este de acord cu el, etc, etc. Au depus la dosar si ”documentatiile de rezidentã” – Residence documentation.

La primul termen, cererea judecãtorului de a reîmprospãta acordul pârâtului cu privire la acest divort  si, fireste, noi dovezi de rezidentã, au fost cereri pertinente au zis chiar cei implicati. Ca urmare pârâtul–sot a remis prin faxul Judecãtoriei Petrosani, dar si prin Postã avocatului reclamantului-sotie, un set întreg de documente care atestã rezidenta, plus încã o declaratie prin care o sustine pe prima, cu opisul aferent si ce reprezintã fiecare act, mentionând adresa, e-mail, telefon si cã este tinut la curent exact si la timp de desfãsurarea procesului.

Dar, soc!  Judecãtorul l-a fãcut, indirect, tâmpit  pe avocat si implicit pe familia celor doi împricinati, aflatã în sala de judecatã, în sensul cã a certat reprezentantul reclamantei cã nu a fost atent si a depus la dosar ce nu trebuia, ”dacã nu erati nervoasã tineati minte ce vi s-a cerut”.   Membrii familiei s-au uitat unii la altii si toti la judecãtor nevenindu-le sã creadã. Judecãtorul sustinea cã de fapt a cerut dovada rezidentei reclamantei (?!). Care sã fi fost în logica judecãtii rezidenta celui ce reclamã, nimeni nu a putut sã ne explice. Dar…

La termenul urmãtor avocatul a depus la dosar încã o dovadã de rezidentã a reclamantei, un înscris din care reiesea cã femeia lucra de vreo patru ani la o firmã, pe post de conducere, pe perioadã nelimitatã si cã va mai lucra fiind ”deosebit de importantã pentru afacerea mea”.   Presedintele judecãtor a pãrut multumit de data aceasta, cu precizarea sã-i fie adusã traducerea acestei noi dovezi a rezidentei si a mai dat un termen. Zis si fãcut! La termenul urmãtor s-a adus traducerea autorizatã si în plus, pentru orice eventualitate, traducerea permisului de muncã permanent, cum este numitã Documentatia de rezidentã. Stupoare! ”Dar nu întelegeti? Ce este asa de greu sã aduceti dovada rezidentei?” – a replicat iritat magistratul, moment în care din salã s-a auzit o voce: ”halatul, domnã, unde-i halatul?!”

”Sigur existã o aversiune a judecãtoarei fatã de avocat”

”Înteleg cã este o procedurã, dar ce legãturã are rezidenta mea cu desfacerea cãsãtoriei? Pot sã stau în Honolulu, la Polul Nord, chiar sã revin în tarã, dacã existã o procurã judiciarã pentru avocat în acest proces este ca si când as fi eu acolo. Ar fi logic sã aduc probe, dovezi cã e violent, cã nu e om dacã fostul sot nu ar fi de acord, dacã ar exista posibilitatea sã nu fie înstiintat, dacã în cauzã ar exista copii, averi. Dar este o desfacere a cãsãtoriei de comun acord. Este vorba de o simplã formalitate în viziunea mea. Dovada supremã a rezidentei, în cazul meu, este Rezidence documentation, care este depusã de douã ori la dosar. Mai sus de acestã dovadã este cetãtenia tãrii în care sunt. Sigur existã o aversiune a judecãtoarei fatã de avocatã, pentru cã altfel nu-mi explic ce este cu obsesia asta pentru rezindentã, când fostul sot, când eu. ?i din cauza asta pleacã românii din tarã, din cauza unui sistem bolnav” – a declarat  A. Maria, reclamantã în dosarul cu obsesiva rezidentã.

”Vezi de ce nu mã mai întorc în România?”

”Nu pot sã cred ce se întâmplã! Dacã un asemenea proces dureazã atâta si se întâmplã ceea ce se întâmplã, cum decurg lucrurile în cauze grele? Vezi de ce nu mã mai întorc în România? Pierd energie, timp, bani, demnitate… Aici nimeni nu-si permite sã-si batã joc de cetãtean. Nu cumva are ceva personal judecãtoarea cu avocata si suferim noi? Am sã fac cerere la presedintele Judecãtoriei sã mi se elibereze si mie copii dupã minutele sedintelor de judecatã… E ilogic ce se petrece. Mi s-au epuizat toate dovezile de rezidentã si apoi asta nu este treaba judecãtorului pentru cã as fi putut practic sã nu mã prezint, sã se judece în lipsa mea. Poate am sã vin personal la urmãtorul termen. Independenta justitiei nu asta înseamnã” – a precizat si pârâtul-sot, S. Ionut.

Si pentru cã nu se mai poate rãspunde cu documente obsesivei cereri a rezidentei, pentru cã s-au epuizat, la urmãtorul termen, din luna februarie, doi martori vor fi audiati pentru ”a gãsi nenorocitul de halat”, vorba împricinatilor.

Ileana Firtulescu