Se stie cã timpul si experientele schimbã oamenii, îi scot din trãiri tumultuoase si-i aseazã în echilibru si profunzime. Ca urmare, am tinut cu tot dinadinsul sã fiu prezentã la Teatrul de Artã din Deva pentru a afla cine este acum Dan Terteci (cândva dat dracu’, cu minte brici), ce se spune despre cartea sa, “Gânduri”, lansatã sãptãmâna trecutã. Când un volum are asemenea tiltu si promovarea se axeazã pe sinceritate, te astepti la o libertate a simtirii exprimatã de un condei la fel de liber, care “sã te electrocuteze” cunoscând o parte din acele experiente si personalitatea autorului…
Dan Terteci si-a lansat prima carte, sãptãmâna trecutã, la Deva, lansare la care am tinut sã fiu prezentã cunoscându-l pe autor de mai bine de 14 ani… Dan Terteci a fost jurnalist de investigatii, dat dracului la vremea lui, cu o minte brici si de o cutezantã vecinã cu inconstienta – atitudini din care se nasc de regulã eroii -, a acumulat experiente de exceptie trãind istorie, pãtrunzând pe fiecare palier al societãtii, cu urâtenii, nedreptãrti, suferinte, fericiri, oameni rãi si oameni frumosi, sisteme schioape, amputãri, chiar exterminãri ale valorilor, nasterea altora si salvarea lor din situatii limitã etc., etc.
Una din consecintele acestor experiente a fost initierea campaniei “Premiantii fãrã premii” ce a scos în fata publicului oameni remarcabili si care, fireste, ca orice idee bunã a fost atacatã, dar a apãrat-o ridicându-se si ridicând-o desupra mizeriei care, vrem-nu vrem, existã pe lume. Campania a crescut frumos, elegant, s-a extins fiind apreciatã si la nivel national…
Devenind director al Cancelariei fostului prefect de Hunedoara, Sorin Vasilescu, ceva s-a schimbat în atitudinea “cutezãtorului”. Este firesc, spun cunoscãtorii, pentru cã s-a aflat într-o pozitie oficialã, posturã care cerea un anume comportament asa-zis echilibrat, uneori scortos fiind vorba de o institutie care reprezintã Guvernul în teritoriu etc., etc. A devenit si presedinte al Crucii Rosii Filiala judetului Hunedoara, unde, la început, a fost extrem de activ, un voluntar care a ridicat cu câteva clase asociatia, apoi… tãcere. S-a transformat într-un fel de “presedinte de onoare” care existã si nu ESTE.
Se stie cã timpul si experientele schimbã oamenii, îi scot din trãiri tumultuoase si-i aseazã în echilibru si profunzime. Ca urmare, am tinut cu tot dinadinsul sã aflu cine este acum Dan Terteci, ce se spune despre cartea sa, “Gânduri”, titlu si continut tentant pentru a afla ce, de ce, cum…
Lansarea cãrtii a avut loc la Tetrul de Artã Deva, cu multi oficiali, colaboratori, prieteni, premianti fãrã premii, amici… S-a vorbit despre carte, în termini generali, prefatatorii au evitat sã puncteze vreun mesaj al cãrtii, o sclipire, un zvâc, ci s-a vorbit de iubirea de oameni a lui Dan Terteci, despre prietenie si ce suflet frumos are autorul, s-a uzat cam mult de “premiantii fãrã premii”… Singurul care a atras atentia audientei, printr-o metaforã scenicã bine jucatã, despre ce este viata si lucrurile care conteazã, a fost Cãtãlin Tibori, cel care a scris si “În loc de prefatã”, peste care dai când deschizi volumul. În cele sase pagini de text al sãu, bine scris, în care face praf într-un mare fel prefatatorii, doar o pagina si jumãtate este dedicatã “prietenului Dãnut”, cãruia îi spune cum a perceput-o…
Când un volum are titlul “Gânduri” si promovarea se axeazã pe sinceritate, te astepti la o libertate a simtirii exprimatã de un condei la fel de liber, care “sã te electrocuteze”, sã-ti pãtrundã în coltloane prãfuite ale mintii si sã deblocheze sertare ale sufletului trezind esente pe care nu bãnuiai cã le ai tu, ca cititor. Am lecturat volumul, revenind la anumite pasaje crezând cã-mi scapã ceva… Am gãsit lucruri frumoase, un fel de “Dor de naivitate” si ceea ce stiam, ce s-a vãzut cã este omul Dan Terteci si alte sute, mii de oameni – un tip echilibrat, sãnãtos la minte, atent la multe amãnunte care dau gust si sens vietii, pãreri-gânduri cuminti, atitudini-gânduri împãciuitoare, amãrãciune, apreciere, intentii, secvente ale copilãriei din care rãzbate prea putin bucuria invocatã etc., etc.
Probabil din teama de penibil, Dan Terteci si-a autocenzurat gândurile, pentru cã, personal, am exclamat: atât? Sincer, mã asteptam la mai mult, la altfel, pentru cã resursa pe aceastã directie a lui Dan Terteci este uriasã.
Dupã ce am citit cartea m-am supãrat pe el, iar gândul, al meu de data aceasta, m-a dus la o scenã la care am asistat prin anul 1991 si care poate fi un mesaj pentru autorul volumului “Gânduri”… Un tatã, cu multã “scriiturã de sertar” din vremea comunistã, dar si cu aparitii în reviste literare – Luceafãrul, Ramuri, România Literarã -, a venit plin de bucurie sã-i prezinte fiului, de 15 ani, prima sa carte iesitã proaspãt de sub tipar. Cãrtulia se numea “Tainele numerologiei” si era total opusã preocupãrilor de pânã atunci ale tatãlui. Fiul, uimit neplãcut, a spus aproape soptit: “Ce e asta? Mã asteptam la altceva de la tine, tatã!” Dupã trei ani, tatãlui i-a apãrut primul volum de versuri, apoi prozã, apoi o altã carte si o alta, iar dupã 15 ani a devenit membru al Uniunii Scriitorilor din România. Fiul nu a aflat niciodatã asta pentru cã între timp a plecat “acolo, unde mãcesul e vesnic înflorit”…
Ileana Firtulescu
