„Din momentul în care am devenit studentã la University of Sussex, mi s-a fãcut un cont de autoverificare împotriva plagiatului voit sau pentru a-ti da seama, ca student, de influentele induse de bibliografie. Aici lucrãrile-raport sunt aproape lunare si sunt verificate de profesorul coordonator prin aplicatia Turnitin, care este consideratã cea mai bunã din lume… Sunt multe metodele folosite, încrucisat, iar noi stiind acest lucru nu putem decât sã lucrãm serios, iar dacã nu poti – abandonezi. Dar, clar, acest stil de lucru are efecte si în comportamentul general si nu se ajunge ca la nivel înalt, doctorate de exemplu, sã se aducã acuze de plagiat pentru cã sistemul functioneazã pânã la final, inclusiv la edituri” – Maria S. Bãlan, din Petrosani, studentã la University of Sussex, Marea Britanie.
Scandalurile de plagiat au devenit o modã folositã în atacurile la persoane, dar ele existã de când lumea. Mai toatã lumea stie cum prin universitãtile din tarã se dãdeau proiecte de an gata fãcute, cu scop de inspiratie, dar de fapt ele erau copiate în mare parte si, probabil, practica are continuitate si în zi de astãzi. Nu a existat prea des dorinta unor lucrãri originale, metodele eticii în domeniu nefiind impuse prin programe de învãtãmânt. Lucrãrile originale nu se prea cunosc decât în cazuri destul de rare când studentul, doctorandul sau cercetãtorul o face din pasiune, mult studiu si dorinta de a aduce noutate… Cât priveste depistarea plagiatelor, la Universitatea Petrosani, s-a introdus o astfel de aplicatie, care nu este deloc ieftinã, iar fiecare verificare costã la rândul ei…
O vorbã spune, învatã întâi copilul, apoi sã ai pretentii de la el… Pare a nu fi vorbã în vânt. Ceva de acest gen se întâmplã în scolile medii si superioare din lume. Am aflat de la studentii nostri români, care se specializeazã în tãri din Europa.
„Din momentul în care am devenit studentã la University of Sussex, mi s-a fãcut un cont de autoverificare împotriva plagiatului voit sau pentru a-ti da seama, ca student, de influentele induse de bibliografie. Aici lucrãrile-raport sunt aproape lunare si sunt verificate de profesorul coordonator prin aplicatia Turnitin, care este consideratã cea mai bunã din lume si este implementatã la circa 80% din învãtãmântul din Marea Britanie. Alte univeristãti folosesc aplicatii proprii, sau alte genuri la alegerea conducerilor. Practic, asemenea verificãri te învatã sã construiesti un lucru nou, original din materialul si informatiile acumulate. Într-o lucrare nu este permis mai mult de 20% sã „te inspiri” din alte lucrãri, si acest 20% include si citatele, cu trimiterile aferente, care le prezinti pentru a-ti sustine ideea. Nu doar aplicatia de verificare îti hotãrãste soarta lucrãrii. Profesorul are un rol important. De exemplu apare 1% ca plagiat aici, 1% acolo, sau dincolo într-un proiect si aici intervine coordonatorul care analizeazã ideea, stilul, dacã e vorba de coincidentã de exprimare, asemãnãri întâmplãtoare de stil etc. Aceastã interventie a profesorului se bazeazã pe altceva, pe cunoasterea efectivã a studentului. Noi, studentii de la specializarea aceasta, avem obligatia de a participa la dezbateri, un forum în care trebuie sã lansezi tu sau altii o idee care sã stârneascã dezbateri, sã participi activ, sã combati, sã aduci argumente etc. Aceastã activitate este la rândul ei cuantificatã, dar se si lãmureste profesorul coordonator cu stilul fiecãruia, logica folosirii informatiei, soliditatea argumentatiei… Sunt multe metodele folosite, încrucisat, iar noi stiind acest lucru nu putem decât sã lucrãm serios, iar dacã nu poti – abandonezi. Dar, clar, acest stil de lucru are efecte si în comportamentul general si nu se ajunge ca la nivel înalt, doctorate de exemplu, sã se aducã acuze de plagiat pentru cã sistemul functioneazã pânã la final, inclusiv la edituri” – a declarat Maria S. Bãlan, din Petrosani, studentã la University of Sussex, Brighton, Marea Britanie.
Conform cyberculture.ro, care prezintã un raport realizat de Turnitin, aplicatia care are o bazã de date de peste 45 de miliarde de pagini web, peste 337 de milioane de lucrãri studentesti si peste 130 de milioane de articole din jurnale si cãrti stiintifice, existã 10 tipuri de plagiat:
“1. Clona – O lucrare copiatã cuvânt cu cuvânt;
2. CTRL C – O lucrare în care o parte este copiatã;
3. Find-Replace – Lucrare în care au fost schimbate unele cuvinte cheie si fraze, dar în care continutul esential a fost copiat;
4. Remix – Parafrazare din alte surse, în asa fel încât pasajele sã se lege logic;
5. Reciclare – Împrumut “generos” din creatia proprie, fãrã citare;
6. Hibrid – Combinatia dintre pasaje din surse citate si pasaje copiate fãrã citare;
7. Mashup – Un amestec de pasaje copiate din diverse surse, fãrã citare corespunzãtoare;
8. Eroarea 404 – O lucrare în care se face referire la surse si informatii inexistente, care nu pot fi verificate;
9. Agregator – O lucrare cu citare corespunzãtoare, dar care nu contine deloc idei originale;
10. Re-Tweet – Lucrarea citeazã corect sursele, dar se bazeazã puternic pe structura originalã si pe modul de exprimare din altã lucrare”.
Pare cumplit de greu pentru noi, românii din România, sã eviti toate aceste “acuze” în timp ce întocmesti o lucrare. Si chiar este, atâta vreme cât nu avem cultura domeniului care se face gradual în strãinãtate, începând chiar din scolile medii. Tinerii nostri, plecati la studii în strãinãtate, au înteles si actioneazã ca atare. Cã aceste metode de eticã a studiului se reflect si în comportamentul general este diferenta de atitudine, în general, “confirmatã” de remarcile cunoscutilor atunci când tânãrul revine acasã, în vacante, “ai deja fite de Occident”…
Ileana Firtulescu
