Sunt prea bãtrâni si prea putini ca sã conteze îsi spun cei 100 de pãdureni care trãiesc în satele comunei cu nume predestinat, Bãtrâna. Pentru ei timpul a stat în loc si nici mãcar promisiunile campaniei electorale nu-i ajung. N-au vãzut în viata lor un parlamentar la fatã, doar pe primar si, îsi amintesc cu greu, parcã pe cineva… un ”secretar” de la judet.
În satele din comuna Bãtrâna abia dacã mai numeri 100 de suflete, toate obosite de atâta uitare si singurãtate. Bãtrânii locului spun despre comuna Bãtrâna cã este raiul pe pãmânt, dar pânã sã ajungi la el trebuie sã treci prin iad.
În trei din cele patru sate ale asezãrii nu existã electricitate, apã curentã sau alte „minuni” ale lumii moderne. Cei mai multi pãdureni trãiesc ca la începuturi, la lumina felinarului povestindu-si între ei amarul, la gura sobei. Si ar mai fi ceva: politica! Stiu cã este campanie electoralã în acest an si ar vrea sã vadã la fatã un politician, un senator sau deputat care face legi si pentru ei. Ar vrea sã-i spunã toate necazurile lor cu drumul, cu curentul electric si cum satul pãdurean dispare de la o zi la alta. N-au avut aceastã ocazie toatã viata lor, l-au vãzut doar pe primar si pe ”un secretar de la judet”, adicã un presedinte al Consiliului Judetean Hunedoara, dar a fost de mult si nu mai sunt siguri dacã era ”secretar” sau un trimis de-al lui.
–
Drum, curent electric si un medic
”Suntem singura familie din satul Piatra, comuna Bãtrâna. Da, un sat cu o singurã familie compusã din cinci membri. Viata e grea aici, nu este curent, nu este apã si nici nu va fi. Am vrea si noi un medic, sã vinã sã ne vadã mãcar o datã pe lunã. Vizitatori nu avem, e raritate când mai vine câte un strãin pe la noi, dar politicienii nu vin. Ne-am dori sã vinã si sã ne asculte si pe noi. Avem copii tineri care vor pleca la oras, pentru cã aici nu au si ei conditii si îi tot aud pe parlamentari cã urlã cã sunt pãrãsite satele. Sã vinã si sã le spunem noi, sã le spunã copiii ce trebuie sã facã pentru ca tinerii sã nu plece la oras. Anul acesta e campanie, dar eu nu cred cã va veni cineva aici, de ce s-ar deranja un parlamentar sã vinã în pustietate pentru cinci voturi”, spune Aron Achim (60 de ani), capul singurei familii din satul Piatra. De o lunã de zile nu mai stie nimic de politicã, invertorul de la panoul fotovoltaic pe care l-a cumpãrat cu greu, s-a ars si a rãmas fãrã televizor si luminã. ”Ar fi bine dacã ne-ar asculta si pe noi politicienii ãstia. Nu ne ascultã, îsi zic: lasã-i pe ãia acolo, dã-le pace! Nu au nevoie ei de noi si de votul nostru. Locuitori nu mai sunt, sunt cãtune rãsfirate în care mai gãsi câte o casã. Nu ai nici cu cine face politicã, ce mai vorbesc cu baba mea. Nici oameni nu vin la noi, drumul de la Dobra si pânã aici e foarte greu. Au tot promis cã ne fac si nouã drum si au mintit de fiecare datã”, spune si Zamfir Moldovan (65 de ani) din satul Rãchitaua.
–
Ultimul tânãr al comunei, pe picior de plecare
Alin Achim are 19 ani si în viitorul apropiat va pleca din cãtunul de munte cãtre oras. Viata e prea grea si din agriculturã se câstigã prea putin, cât sã merite sã ducã pe mai departe ceea ce au clãdit pãrintii sãi. ”Dacã astãzi ar veni un politician aici si ar vrea sã mã convingã sã rãmân, i-as cere curent electric, ajutor pentru noi cei care ne întretinem din agriculturã si sã ne arate atentie. I-as mai cere un drum, sã ne facã si nouã un drum. Din pãcate acest politician nu va veni si el rãmânã în functie si fãrã votul meu iar noi ne ducea viata grea pe mai departe”, spune cel mai tânãr locuitor al comunei.
Primarul din Bãtrâna spune cã totul s-ar rezolva cu vointã politicã si putin interes. Recunoaste cã a trecut pe la mai toate partidele, a sperat cã unul dintre presedintii de la judet va îndeplini visul localnicilor de a avea drum. Toti l-au pãcãlit pentru cã 100 de voturi este prea putin. ”Oamenii cer lucruri mãrunte, un drum de legãturã, energie electricã si un medic în comunã, iar dacã ar fi aceste trei lucruri, satul pãdurean mai are o sansã. Media de vârstã a populatiei este peste 60 de ani si omenii ar avea nevoie de un medic neapãrat, sã le acorde prim-ajutor. La noi nu se poate face asa ceva pentru cã nu avem un drum. Acest drum pãcãtos este problema si toatã lumea se fereste sã vinã aici ”, a declarat Radu Herciu, primarul comunei.
–
Rai si iad în acelasi timp
Comuna Bãtrâna aflatã chiar la granita judetului Hunedoara cu Timis, este situatã în zona dealurilor înalte ale Muntilor „Poiana Ruscã”, la o altitudine de 960 m, înconjuratã de pãduri si separatã de satele din jur prin vãi adânci. Locul este de o frumusete aparte, care îti taie rãsuflarea. Numele i-a fost dat de o veche legendã, care spune cã un bãtrân vânãtor a fost prins braconând prin munti iar „jãndarmii” l-au lãsat nepedepsit dupã ce bãstinasul le-a despãrtit, în minte, Transilvania de Banat fãrã sã treacã vreun curs de apã. Multumiti „jãndarmii” cã au o „hartã” a zonei, i-au spus vânãtorului: „acum poti sã te duci la bãtrâna ta” si satul asa s-a numit de atunci. Legãtura cu lumea a putinilor oameni care au mai rãmas acolo se face pe jos, cu cãruta sau, dacã timpul este bun, cu autoturismul de teren. Locul e învãluit de o liniste deplinã de nu ai zice cã e populat. Cãsutele stau rãsfirate una câte una pe culmile dealului, iar sãtenii sunt oameni simpli ce privesc mereu în pãmânt, de ai zice cã sunt nepãsãtori. Pentru ajunge în acest colt uitat de lume trebuie sã rãzbati prin codrii zeci de kilometri, pe un drum forestier desfundat cu rang de drum judetean. În cele patru sate ale comunei Bãtrâna (Piatra, Rãchitaua, Bãtrâna si Fata Rosie) mai trãiesc exact 100 de oameni, toti bãtrâni si plini de griji, iar numãrul lor scade de la un an la altul.
Maximilian Gânju
