Taberele existente chiar în Valea Jiului, pro si contra celor care si-au pãrãsit casele si familiile pentru a munci, pentru a se forma si pentru a trãi în afara granitelor tãrii, si-au fãcut auzite vocile din ce în ce mai des. Unii acuzã cã si-au pãrãsit tara lãsând-o de izbeliste si cã nu ar fi români, iar rudele si familiile acestora le iau apãrarea explicând cã depãrtarea te ataseazã, te face sã apreciezi cu mult mai mult ceea ce nu ai pãstrând respectul de sine si de valorile noastre.
În plus, parte din economia tãrii a fost sustinutã de cei plecati. Multi din Valea noastrã au spus cum e cu iubirea de neam si tarã, asa cum scrie si Stefan N. Maier punându-se în pielea celui plecat dar si în cea a celui rãmas… Un singur om, o mie de simtãminte si atitudini.
Asadar, ne-ati trãdat, emigrantilor!
Ati plecat din România în cãutarea libertãtii, a unui trai decent si a fericirii NUMAI PENTRU VOI. Ne-ati lãsat fãrã inteligenta si fãrã priceperea voastrã, fãrã forta care s-ar fi putut aduna AICI si nu ACOLO pentru construirea unei lumi mai bune. V-ati construit case, v-ati gãsit slujbe, v-ati aciuiat la sânul generos al unor societãti care v-au dat o pâine si v-au ridicat. Iar noi am rãmas singuri cu comunismul românesc, singuri cu anticomunismul românesc, singuri cu politicianismul de ev mediu al tuturor acestor partide, partidulete si politicieni care nu urmãresc decât interese strict legate de matul lor
personal. Am rãmas singuri cu prostii ãstia de colegi de muncã fãrã altã preocupare decât de a se mânca la nesfârsit între ei, într-o societate care ar fi trebuit sã renascã, nu sã moarã progresiv, dupã Decembrie 1989, adicã exact acum 20 de ani. Am rãmas în blocurile noastre insalubre, dintre care peste o jumãtate ar trebui darâmate si reconstruite din cauza afectiunilor cauzate de cutremure, gândaci, plosnite, igrasie, manele, îmbãtrânire naturalã…
Am rãmas marginali într-o lume marginalã.
Ne-ati trãdat, emigrantilor, dar asta n-ar fi nimic încã, dacã nu v-ati fi trãdat si pe voi însivã! V-ati lãsat în urmã pãrinti, copii, frati, cei mai buni prieteni, profesori, oameni pe care i-ati iubit, locuri dragi, gusturi si mirosuri, imagini si sunete. Ati lãsat în urmã morminte care au început sã intre în paraginã sau au fost vandalizate. V-ati lãsat zecile, sutele, miile de cãrti care v-au format dar nu au mai avut loc în geamantanele voastre mici de fugari. V-ati gãsit scuze si consolãri pentru toate acestea.
Ne-ati trãdat si continuati zilnic sã ne trãdati dându-ne sfaturi sau îndemnându-ne de la distanta si confortul mediului în care trãiti, criticându-ne des si chiar bucurându-vã parcã de necazurile noastre, care nu vin decât sã justifice o datã în plus faptul cã, din punctul vostru egoist de vedere, ati luat cea mai bunã decizie când ati decis sã plecati. Iar recent ne-ati decis si presedintele prin votul vostru, punãnd cireasa pe tort. Sau, poate, chiar mai bine zis, bomboana pe colivã…
Ba v-am salvat, nefericitilor!
Ne-am construit case fãrã sã fie nevoie sã furãm, muncind onest, ne-am gãsit slujbe fãrã sã fie nevoie sã ne prostituãm, ne-am integrat în societãti care i-au apreciat pe cei mai buni dintre noi si ne-au fãcut loc în primele linii, urmându-ne, nu dându-ne în cap, asa cum eram obisnuiti ori de cãte ori încercam sã facem ceva bun in România.
Ati rãmas cu politicienii pe care-i meritati, pentru cã ei s-au ridicat dintre voi si cu sprijinul vostru, nu sunt extraterestri. Colegii vostri de muncã sunteti voi însivã. Blocurile în care locuiti, parazitii, marginalitatea, vã apartin. Le aveti cum le întretineti.
N-am lãsat nimic în urmã care am fi putut lua cu noi, iar pe cei dragi si apropiati
i-am ajutat cum nimeni n-ar fi îndrãznit sã viseze mãcar cã i-am fi putut ajuta, rãmânând în România. Banii trimisi de noi si cheltuiti de ei pe produse si servicii au tinut în viatã o economie care ar fi fost altfel în cãdere liberã, echilibrând ani de zile balanta de plãti a tãrii. Medicamentele plãtite de noi au salvat nenumãrate vieti omenesti, cheltuielile noastre ca turisti în tara din care a trebuit sã plecãm pentru a ne trãi viata au reprezentat si vor reprezenta multi ani de acum încolo o pâine pentru voi. Cãci dacã nu venim noi sã revedem imagini, sã reascultãm sunete, sã ne bucurãm de gusturile si mirosurile copilãriei, adolescentei ori tineretii noastre, câti turisti credeti cã ar prefera Romãnia unor destinatii unde ospitalitatea nu e doar o poveste pentru pionieri si utecisti, preturile sunt suportabile si veceurile utilizabile?
Am plecat cu geamantane mici nu pentru cã n-am fi vrut sã luãm cãrtile dragi cu noi, ci pentru cã am plecat în necunoscut! Dar ce bine vã pare cãnd ne vedeti revenind cu geamantane mari, pline de cadouri si atentii, prin care încercãm, umili, sã ne cerem iertare pentru bunãstarea noastrã îndepãrtatã si pentru anii în care nu ne-am vãzut…
Continuãm sã vã împãrtãsim din experienta noastrã pentru ca si voi sã încercati sã faceti ceva acolo unde sunteti, pentru a fi mai liberi si pentru a vã realiza, descotorosindu-vã de minciunã, comunicãnd direct, cu rãspundere si onoare, renuntãnd la individualismul anarhic atât de copios exploatat de gãstile care vã conduc si reusesc sã vã fure, cum spunea cineva, si banii pe care nu-i aveti.
Ascultati si cititi limba românã vorbitã de noi, urmãriti cum tinem în viatã traditiile românesti autentice, în mod neostentativ si în armonie cu cele ale popoarelor care ne-au primit cu bratele deschise si veti întelege cã în timp ce cultura voastrã devine din ce în ce mai imitativã si mai subtire, noi suntem de fapt cei care o mai tinem în viatã asa cum am mostenit-o si asa cum am crezut în calitãtile ei universale.
Cât despre presedintele care v-a iesit, oricare s-ar fi ales viata voastrã ar fi fost aceeasi, sã nu vã faceti iluzii. Preocupati-vã de fericire NUMAI PENTRU VOI , lãsând apa vietii voastre sã învârtã roata morii voastre si vã va fi mai bine si fiecãruia dar si tuturor. Învãtati asta de la noi si salvati-vã, cum si noi am învãtat pe unde am ajuns, si suntem mult mai bine decât dacã am fi rãmas fiecare în mahalaua lui. (Editorial ACUM.TV, de Stefan N. Maier)
Ileana Firtulescu
