Impresionanta poveste care a dat nastere Drumului Crucii de la Lupeni-Straja, a fost pusa pe muzica de cantareata si compozitoarea Ileana Berki, din Vulcan. Piesa a facut inconjurul lumii, ajungand si la Festivalul International de la San Remo. La fel de impresionanta este si povestea piesei muzicale…
Ileana Berki, din Vulcan, cunoscuta ca o interpreta, o compozitoare si o textiera mai aparte, ne-a daruit o piesa muzicala de mare voaloare care este apreciata in intreaga lume. ”Drumul Crucii”, pe versurile si muzica Ilenei Berki, a strabatut continentele. Cu vocea sa curata-cristal Ileana a impresionat profund pentru ca melodia se bazeaza pe intamplari adevarate, ce par ireale, socante, care au avut loc in Straja-Lupeni. Mai precis, coincidente multiple, semne, fapte pe care preoti, istorici si cercetatori le-au luat in serios atunci cand acestea au fost prezentate, cu dovezi, de catre Emil Ilie Parau, din Lupeni, cel care a insufletit Valea, judetul si chiar tara prin organizarea de manifestari de suflet, spirit si cultura.
Ileana Berki a compus si compune piese muzicale bazate pe intamplari si povesti de viata adevarate. Fiind in cautare de ”subiecte”, intr-o sambata a anului 1997 a gasit intr-un colt, pe atunci, al micii cabane Montana pe sotii Parau. Din vorba in vorba, acestia i-au povestit cum au ajuns ca la Lupeni sa organizeze Drumul Crucii in Vinerea Mare a Pastelui, cum s-a ridicat Crucea mare, de sus, din munte si ulterior cum s-a construit Schitul Straja.
Preoti si cercetatori au confirmat intamplari impresionante
”Piesa Drumul Crucii este estenta unei povesti incredibile si totusi atat de normala daca ne raportam la divinitate. Eram in cautare de subiecte si mergind cu autobuzul spre Lupeni, am exclamat: crucea! Am avut un sentiment acut ca va fi piesa vietii mele… In cabanuta mica, in zi de Constantin si Elena, nu stiu ce s-a intamplat. Un fulger a strabatut un candelabru al incaperii, au pocnit becurile, s-a intrerupt curentul. In acel intuneric doar filamentul rosu in forma de cruce al unui bec era tot ceea ce se putea vedea. Toata lumea a exclamat: mare minune! Dar dupa vreo trei zile becul s-a spart si lumea a uitat. De Sf. Ilie, acelasi candelabru, acelasi scurt-circuit, sau ce o fi fost, si pe becul din acelasi loc a fost parca desenata o cruce. Coincidenta au spus unii, dar nu pareau sa fie convinsi nici ei de ceea ce spun. Intamplator pe acolo era o tiganca, care i-a spus domnului Parau ca ar fi bine sa mearga la preot sa afle ce i se cere sa faca. Eu cred ca acea tiganca reprezinta o parte a raului, avand in vedere ca se ocupa cu ghicitul si alte chestii din astea. Si atunci cind partea raului recunoste pe cea a binelui, te cutremuri, nu ti se pare normal.
In tot acest timp, pe munte circulau povestirile ciobanilor, ale localnicilor, care povesteau ca noaptea, in razele lunii si nu numai, se vedeau pe munte umbre ale unor oameni, bine conturate, incat se putea distinge imbracamintea. Toti descriau aceleasi straie, ale soldatilor din primul razboi mondial. Erau vazuti in grupuri sau ca adevarate pelerinaje, uneori umbre singulare… Cu toate aceste povesti adunate, Emil Parau a luat calea Manastirilor, a institutiilor de profil, a contactat preoti cercetatori in domeniu, care au gasit in arhive povesti asemanatoare, ba chiar mai impresionante, in acele locuri ale muntelui Straja. Grinda cabanei prabusita, lupi care au sfasiat tata si fiu, acelesi umbre ca niste stafii, care fusesera identificate a fi ale soldatilor, probabil morti si neingropati crestineste. Acolo se stie din vechile carti ca ar fi fost o groapa comuna a celor cazuti la datorie si ca nu si-ar gasi linistea. Emil Parau a fost sfatuit sa ridice o cruce mare, sus, in munte, iar pe drumul catre munte sa construiasca 9 troite, cifra care intoarsa este 6, semnul „fiarei”. Troitele sa fie sfintite cum se cuvine, cu rugaciune, care sa culmineze cu slujba de la Crucea mare pentru soldatii care nu-si gasesc linistea.
C erul negru s-a despicat…
Dupa asta, de Sfanta Maria, in acelasi loc al cabanei, acelasi bec, alt scurt-circuit si semnul M pe bec. Parca erau prea multe coincidentele. Dar a fost interpretat ca este de bine si Emil Parau a continuat ceea ce hotarase ca are de facut.
In ziua cand s-a facut drumul pentru sfintire, un sobor mare de preoti si inalti prelati s-au oprit la fiecare triota, sfinteau si se rugau. Era o vreme urata, intunecata de nori grei, o atmosfera apasatoare. Toti paticipantii parca duceau poveri grele…
Pe masura ce troitele erau sfintite parca se asternea o liniste asupra tuturor, iar sus, la Crucea cea mare, cand au inceput preotii sa se roage cu o forta pe care nu o banuia nimeni dupa lungul drum, cerul negru de nori s-a despicat in doua si soarele a stralucit tot restul zilei. De aceea spun in versurile piesei: ”Padure si munte pe rand se linisteste./ Menirea s-a-mplinit, se stige orice frica,/ Ia negura si ceata si raul se ridica…” – povesteste Ileana Berki, cu pauze lungi nascute din emotii si simtiri.
In asemena situatii, rationalul te indeamna sa crezi orbeste, dar acelasi rational iti spune ca nici nu poti sa respingi realitatea.
”Nu eu am conceput versurile. Parca mi-au fost dictate”
Ileana Berki este o textiera cu experienta, dar in cazul piesei Drumul Crucii nu recunoaste ca a lucrat asa cum a facut-o cu celelalte melodii compuse de ea.
”Sambata mi-au fost povestite in amanunt intamplarile de catre familia Parau, iar in dimineata de luni, m-am trezit si nici nu m-am ridicat din pat. Am luat un pix si o coala de hartie si totul a curs, de parca imi era dictat textul. Am sters si am corectat doqar cateva cuvinte sau le-am inversat. Atat. Clar nu a fost un text lucrat de mine, nu eu am conceput versurile asa cum fac de obicei. Pe o foaie A4, am scris fata/verso cu o usurinta incredibila, si versurile sunt ca o manusa pe melodie”- declara Ileana Berki.
Ileana Berki este convinsa ca postul Pastelui trebuie sa fie ca o curatare de primavara a spiritului, iar Pastele inseamna iertare, iubire nemarginita. ”Daca am face fiecare ceea ce ne indemna Isus, am trai intr-o lume cu adevarat buna si ne-am situa acum la alt nivel” – spune cantareata si compozitoarea.
U nic in tara – traseu pana la 1440 m altitudine
Impotant este ca in Valea Jiului, la Lupeni, Drumul Crucii a devenit o traditie, astazi, 13 aprilie 2012, fiind a 12-a oara cand mii de pelerini urca cei 10 km pana sus, la crucea cea mare, purtand pe umeri crucea de lemn, refacand astfel traseul lui Isus pe Golgota. La cele noua troite initiale, s-au adaugat inca cinci, pentru a respecta cu strictete adevarul biblic. Crucea are aproximativ 100 de kg si circa cinci metri lungime si contine o mica particica din crucea originala si moaste ale mai multor sfinti. Procesiunea este unica in tara prin traseul anevoios pana la Schitul Straja, situat la 1440 m altitudine.
Manifestarea are ca motto, spusele lui Isus cu privire la responsabilitatea faptelor fiecaruia: ”Cine nu-si ia Crucea sa si nu vine dupa Mine, nu este vrednic de Mine!”
Ileana Firtulescu
Drumul Crucii duce-n muntele sfintit
O, iarta-mi te rog, Doamne, atatea rugaciuni
Prin care-ti cer doar paine, semne si minuni.
In zi de sfant minunea mare s-a-ntamplat,
Cu tunet si cu fulger semn tu, Doamne-ai aratat.
Si spusu-mi-a tiganca cu limba ei spurcata
Ca de la Dumnezeu venirea asta-i data,
Ca sa ridic o cruce, dar Doamne, spune-mi unde?
Acolo unde stafii n-au incetat sa umble
Padure si munte cu laude de somn,
Speriati, ingroziti de soldatii ce mor.
S-au dus si s-au stins la cel sfant razboi
Si fara-ngropare-s aruncati la gunoi.
Soldatii strigoi se roaga, zbiara, urla
De mormant crestin ei parte n-avura.
Dar Sfanta Maria, la acest indemn
Si-apleaca privirea si-mi trimite un semn,
Un semn care imi spune ca e bine ce fac,
Sa fac Drumul Crucii ca ti-este pe plac.
Cu noua troite pan-la crucea cea mare
Si sasele de fiara din munte-atunci dispara.
Aceasta este calea ce sus in munte duce,
Unde cu foc ai scris sa se ridice o cruce.
O cruce unde mortii din veac, ce n-au odihna,
Se-aduna linistiti si la Tine se-nchina.
Preot crestineaza, se roaga si sfinteste
Padure si munte pe rand se linisteste.
Menirea s-a-mplinit, se stige orice frica
Ia negura si ceata si raul se ridica…
Acolo sus in nori, o, Doamne, crucea-ti lumineaza,
Ca binele si viata, de-acum in veci troneaza,
Iar raul si blestemul nevrand ingenungheaza.
Dispare fiara, iar soarele-ti trimite o raza!
Drumul Crucii, Drumul Crucii duce-n muntele sfintit,
Drumul Crucii, Drumul Crucii cu lacrimi e stropit…
Muzica si versuri Ileana Berki
