A luat de la viatã doar ce era mai frumos, a trãit asa cum a vrut, a stabilit cã prioritar în viatã este sã fie fericit si a mâncat „o turmã de oi”. Vorbim despre Mos’ Stefan, omul pe care toatã lumea îl stie de mos si cum altfel, dacã nu asa?
A împlinit 102 ani, recitã zeci de poezii, s-a fãcut cunoscut la aproape 100 de ani, când si-a fãcut prima carte de muncã, a intrat în somaj si toatã lumea a fost uimitã de dorinta lui de viatã. Dar a apucat cei 102 ani, pe care i-a râvnit, mizând pe gena bunã, mostenitã de la bunicul si tatãl sãu, iar acum, la 102 ani, împliniti în 26 octombrie, familia, care îi umple ochii de lacrimi când o priveste, l-a sãrbãtorit. Am fost acolo si l-am gãsit pe mos Stefan la masã, chiuind de bucurie, recitând poezii despre Valea Jiului si fãcându-mã sã râd, atunci când am ridicat tonul ca sã îi vorbesc, desi nu era nevoie. Mos Stefan vede si aude perfect. „Nu îmi vine sã cred cã am 102 ani. Nu. Vã spun pe cuvântul meu de om bãtrân. Mã gândesc asa: sã am eu 102 ani? Mi-a dat Dumnezeu putere si o minte dezvoltatã si pot sã stau de vorbã cu oricine si, dacã mã întreabã cineva ceva, îi rãspund. Ce nu stiu, iau pozitia mutului, ca sã nu zic prostii. Asa mã simt acum cu o voie bune, de parcã am tot 20 de ani”, mi-a spus Stefan Gros, care sâmbãtã, în 26 octombrie 2019 a împlinit 102 ani.
Am fost la petrecerea sa, l-am vãzut înconjurat de cei ce îl iubesc, dar mosul mi-a spus cã el se simte bine oriunde ar fi. „Am familia aici si asta e pentru mine fericirea pe care nu am simtit-o nici când m-am însurat. O spun din adâncul sufletului meu”, a spus, lãcrimând, bãtrânelul.
A luat ce e mai bun de la viatã si parcã doar partea plinã a paharului i s-a arãtat mereu.
„În cursul vietii mele am bãgat de seamã cã m-a iubit Dumnezeu. La nasterea mea mi-a trimis Dumnezeu un înger tare. Si pânã acum, m-a ferit de toate relele. Am dat si peste greutãti, multe tare, dar când am fost sã cad în groapã Dumnezeu mi-a dat putere si, din calea mortii eu am scãpat de mai mult de 20 de ori în cursul vietii mele. Acum nu îmi lipseste nimic. Stau acasã si sunt asa de fericit si nimic nu mã supãrã. Când vreau eu îmi fac mâncare si cel mai mult, cã rar e zi, îmi fac mãmãligã cu brânzã. Nu a fost zi sã nu mânc brânzã. Am mâncat cel mai mult unt, brânzã si varzã acrã fiartã cu os de porc si carne de oaie, cã eu am mâncat o turmã întreagã la viata mea”, râde fericit mos Stefan, care a încercat astfel sã îmi dea o retetã a fericirii sale.
Nu mai vrea nimic de la viatã, urcã si am pe munte, e fericit si crede cã petrecerea datã în cinstea lui este o onoare. Ne-a spus cã trebuie sã ne rugãm mereu la Dumnezeu si sã credem în ceea ce Îi cerem.
Prima carte de muncã a fãcut-o la 95 de ani
Cel care i-a fãcut prima sa carte de muncã, la mai bine de 9 decenii de viatã, Emil Pãrãu, ne-a povestit de unde îl stie pe mos Stefan, omul care l-a fãcut sã creadã cã Dumnezeu existã, cã ne vegheazã si cã doar cu credintã poti fi fericit.
„Mos Stefan era mos din 1984. Era la oi în zona Piule a Retezatului. Cobora dupã pâine, ne aducea miei. Dupã Revolutie am pierdut legãtura cu mosul si prin 2004, când mi-am cumpãrat oi, iar un an mai târziu m-am trezit cu un telefon în care mi se prezenta cineva mos Stefan. Eu stiam un mos cu numele ãsta, dar era din timpul lui Ceausescu si mare mi-a fost mirarea sã fie chiar el.Avea 88 de ani si venea sã îmi cearã sã îi iau copilul cioban la oi. Veneau din Spania si la 90 de ani, m-am trezit cã vrea si el cioban. L-am luat, cã aveam nevoie de el si i-am fãcut prima carte de muncã. La 95 de ani, mos Stefan a fost sfãtuit sã îsi ia primele 3 luni de somaj si asa a devenit celebru, cã, la AJOFM, la Cãlan, doamnele de acolo nu puteau sã creadã cã vrea sã fie somaj. Drept avea, dar vârsta era prea înaintatã.
A stat doar 3 luni si la 96 de ani mi-a zis sã îi fac contract pânã la 100 de ani, cã nu se încurca cu un an. La o sutã de ani si jumãtate a iesit la pensie, iar azi, cã e ziua lui si împlineste 102 ani, am decis sã venim sã îi sãrbãtorim. E vârsta pe care si-a dorit-o. Zicea mereu cã vrea sã trãiascã 102 ani si asa am ajuns sã îi facem acum o petrecere” , a spus Emil Pãrãu, cel care l-a sãrbãtorit si i-a urat sã fie sãnãtos. Sãnãtatea luatã din putregai de salcã
Despre sãnãtatea mosului am aflat cã este „beton” si cum altfel dacã el în viata lui a fãcut o singurã injectie, iar reteta lui de rãcealã ne-a lãsat pe toti mascã. „Genetic este ajutat, cã si tatãl si bunicul lui a trãit mult. Conteazã cum privesti lucrurile si el vede doar ce e frumos în jurul lui si noi am învãtat de el orice. Vã dau un exemplu: mos Stefan, la 94 de ani a fost dãrâmat la pãmânt de un câine ciobãnesc si si-a scrântit piciorul si doctorul voia sã îi facã injectie. Dar a refuzat cã el mai fãcuse doar o injectie prin armatã. Iar când e bolnav nu ia pilule, doar cu ceva unturã se mai freacã de durerea de spate. Iar la rãcealã, pune putregai de salcã pe plitã cu fãinã de mãlai, pãtura în cap si trage pe nas. Asa îsi ia el de acolo aspirina”, mi-a povestit despre el Emil Pãrãu.
La aniversare au venit oameni importanti, dar, cu acest prilej, mos Stefan a fost decorat ca militar, el fiind un adevãrat veteran de rãzboi. Si petrecerea de ziua sa a continuat la horã, minunatului mos Stefan cântându-i cel supranumit tezaurul viu în patrimoniul UNESCO, Pera Bulz, un om care, la ceas aniversar a cântat la un instrument ce are peste 100 de ani, la fel ca mos Stefan. „Acum am cu mine un taragot vechi de peste 100 de ani si merge bine cã si mos Stefan are peste 100. Are un ton deosebit instrumentul meu si el e cel cu care si eu o sã îmi închei activitatea mea. Îmi face plãcere sã cânt acum, aici”, mi-a spus la aniversarea lui mos Stefan, Pera Bulz, tezaur viu în patrimoniul UNESCO. Mos Stefan s-a prins în horã, a chiuit si a dansat, iar puterea lui de trãi este pentru noi toti un exemplu de netãgãduit.
Diana Mitrache
