România, una dintre cele mai active seismic regiuni din Europa, a fost inclusă într-un amplu studiu de verificare a Modelului European de Hazard Seismic 2020 (ESHM20). Cercetătorii de la Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Pământului (INCDFP), alături de specialiști de la ETH Zurich și GNS Science, au analizat în ce măsură predicțiile modelului corespund realităților înregistrate în teren.
Vrancea – epicentrul activității seismice
Zona seismică Vrancea rămâne principalul punct de interes, fiind responsabilă pentru cele mai puternice cutremure înregistrate în România în ultimii 300 de ani, inclusiv cele devastatoare din 1940 (Mw 7.7) și 1977 (Mw 7.4). Cutremurele vrâncene, care au loc la adâncimi între 60 și 200 km, afectează nu doar România, ci și țările vecine, precum Bulgaria, Republica Moldova și Ucraina.
Pe lângă Vrancea, studiul a inclus și alte regiuni cu activitate seismică de suprafață, precum Făgăraș-Câmpulung, Banat, Crișana-Maramureș și Danubius. Analiza s-a bazat pe date macroseismice colectate în ultimii 300 de ani din 12 orașe românești reprezentative pentru expunerea la hazard seismic.
Precizia modelului ESHM20 și limitele sale
Testele efectuate au indicat o corelare bună între modelul ESHM20 și datele observate, în special pentru orașe situate aproape de Vrancea, precum Focșani și Galați. Totuși, pentru alte zone s-au constatat discrepanțe semnificative:
•Bacău, Brașov și Câmpulung – Modelul supraestimează hazardul seismic, ceea ce sugerează că efectul de atenuare al lanțului carpatic nu este suficient luat în calcul.
•Constanța și Craiova – Modelul prezintă o atenuare prea rapidă a intensității seismice față de valorile reale.
•Iași și București – La un nivel de accelerație a solului (PGA) de 0.2g, modelul ESHM20 subestimează impactul cutremurelor.
Concluzii și implicații pentru viitor
Rezultatele cercetării arată că modelul ESHM20 reprezintă un instrument valoros pentru evaluarea riscului seismic în România, dar necesită ajustări pentru a reflecta mai fidel realitatea în anumite zone. Aceste ajustări sunt esențiale pentru dezvoltarea unor strategii eficiente de reducere a riscurilor și pentru îmbunătățirea siguranței seismice a infrastructurii naționale.
