Mineritul din Valea Jiului, gaura neagrã a economiei românesti. Statul a pompat sute de milioane de lei în Valea Jiului, sub diferite forme, ba subventii, ba ajutoare de stat. Mineritul a fost un adevãrat paradis fiscal pentru cei care au ales sã transforme aurul negru în lingouri de aur pentru folosul propriu. În perioada 1993 – 2002 în Valea Jiului au ajuns peste 450 de milioane de dolari. Banii au fost pompati într-o gaurã neagrã.
Anii ’90, încep problemele si se pompeazã banii
În anii “90 au apãrut primele probleme în Valea Jiului. Dupã mineriadele de la începutul anilor ’90, Valea Jiului intrã într-un lung proces de restructurare si reorganizare. În contextul declinului industrial si al scãderii consumului de energie, guvernele mentin artificial productia de cãrbune, prin pomparea de subventii în Valea Jiului.
“În 1993, Valea Jiului beneficiazã pentru activitatea de minerit de subventii de 130 milioane dolari, dupã ce în anul precedent beneficiase de 100 milioane de dolari subventie din partea statului”, se aratã în raportul administratorului judiciar al CEH.
Primele importuri de cãrbune ajung în Valea Jiului în anul 1997. Cãrbunele a ajuns aici din Australia, la un pret mult mai mic decât cel din Valea Jiului. Tot atunci încep primele disponibilizãri masive.
“În 1997, deoarece pretul cãrbunelui adus din Australia era mai mic decât cel extras din Valea Jiului, guvernul procedeazã la concedierea a cca. 20.000 mineri în conditiile în care se acorda pentru fiecare între 12 si 20 de salarii compensatorii”, mai aratã raportul lichidatorului judiciar.
CNH, alte sute de milioane
Dupã disponibilizãrile masive din anul 1997 se trece la înfiintarea unei noi societãti. Astfel, în anul 1998 apare Compania Nationalã a Huilei, aflatã astãzi în lichidare si cu datorii de ordinul miliardelor. Si aici statul român pompeazã bani. În 1998 se înfiinteazã Compania nationalã a Huilei si în paralel cca. 150 milioane de dolari sunt alocate de cãtre guvern pentru programul de închidere a exploatãrilor miniere. În 1999, Guvernul Radu Vasile se confruntã cu o crizã socialã de proportii. Peste 15.000 de mineri ai Companiei Nationale a Huilei declanseazã un protest, ca rãspuns la restructurarea Vãii Jiului. Printre revendicãri se numãrã pensia pe viatã pentru disponibilizati si cresteri salariale de pânã la 35% pentru cei care rãmân în sistem.
„În conditiile în care vor într-adevãr sã restructureze, noi suntem de acord cã toti salariatii Companiei Nationale a Huilei sã primescã, pânã ies la pensie, un salariu net lunar de 400 de dolari pe lunã, plus 100 de dolari pentru facilitãtile pe care le avem prin contract, deci 500 de dolari per total”, spunea Miron Cozma în 1999”, aratã administratorul judiciar.
Compania Nationalã a Huilei este în topul celor mai mari datornici la bugetul de stat. În primii trei ani, înregistreazã pierderi de 350 de milioane de dolari. În paralel, subventiile de la stat cresc. Între 2000 si 2002, peste 70 de milioane de dolari ajung în Valea Jiului sub formã de ajutor de stat. În aceastã perioadã, potrivit unui raport al Curtii de Conturi publicat în 2003, minerii beneficiazã de prime de vacantã, prime de sãrbãtori, decontul transportului pânã la locul de muncã si cãrbune gratuit pe timpul iernii. Banii vin din subventii.
Salarii mari
Companiile miniere din Valea Jiului, indiferent de cum s-au numit au fost fabrici de bani. La începutul lui 2004, Executivul aprobã Strategia Sectorului Minier. Capitolele ei au denumiri pompoase: cresterea profitabilitãtii minelor, sprijinirea cresterii economice în Valea Jiului pânã în 2010 sau eliminarea subventiilor pentru cãrbune. Erau cerinte pentru aderararea la Uniunea Europeanã. Dincolo de cuvintele mari, era, defapt, vorba, despre cãutarea unui plan prin care se puteau închide minele. Cele rãmase deschise trebuiau eficientizate. Totul, prin reducerea locurilor de muncã. Strategia însemna dezvoltarea unui plan de închidere a minelor, penalizarea exploatãrilor ineficiente economic si reducerea locurilor de muncã. În 2006, apare un nou contract colectiv de muncã. Cei 12.600 de salariati ai Companiei Nationale a Huilei primesc salarii mai mari cu 14 la sutã. În 2007, anul aderãrii la Uniunea Europeanã, Guvernul Tãriceanu notificã Bruxelles-ul cu privire la acordarea, în continuare, a ajutoarelor de stat cãtre Valea Jiului. Comisia Europeanã stabilise cã 2011 este data-limitã pânã la care guvernele din tãrile europene puteau acorda ajutoare sectorului minier. România primeste derogare pânã în 2018.
În 2012, la cinci ani dupã intrarea în Uniunea Europeanã, Compania Nationalã a Huilei intrã în procedurã de lichidare. Datoriile la bugetul de stat sunt de aproape un miliard de euro. Concomitent Guvernul înfiinteazã o entitate juridicã nouã – Societatea Nationalã a Huilei care preia angajatii si activele C.N.H. datoriile, de cca. un miliard de euro, rãmân la C.N.H. La scurt timp, Societatea Nationalã a Huilei fuzioneazã cu Complexul Energetic Hunedoara, care îsi începe activitatea în septembrie 2012. Societatea Nationalã a Huilei primeste în componentã, în 2012, minele considerate viabile – Lonea, Livezeni, Lupeni si Vulcan. Minele Petrila, Uricani si Pâroseni – neviabile – sunt reorganizate sub numele de Societatea Nationalã de Închideri a Minelor, iar Guvernul stabileste pentru ele un ajutor de stat de peste 35 de milioane de euro anual, pânã în 2018. În paralel, fosta Companie Nationalã a Huilei se aflã si în 2015 în lichidare si trebuie sã acopere datoriile de la bugetul de stat, ajunse, astãzi, la peste 1 miliard de euro.
CEH, datorii de 1,6 miliarde de lei
Complexul Energetic Hunedoara S.A., a luat fiintã ca o societate integratã energie – minerit, al cãrei principal obiectiv declarat, îl reprezenta eficientizarea activitãtilor desfãsurâte, atât în sectorul minier cât si în sectorul energetic, activitãti aflate într-un declin evident la acel moment, datoritã evolutiei nefavorabile a sectorului energetic si a datoriilor acumulate în sectorul minier de cãtre Compania Nationalã a Huilei S.A. (devenitã ulterior Societatea Nationalã a Huilei S.A. prin procedura de dare în platã a activelor si prin preluarea a patru exploatãri miniere considerate viabile. Si aceastã societate a fost purtãtoare de subventii si ajutoare de la stat.
“Societatea ComplexuL Energetic Hunedoara SA a fost conceputã sã functioneze într-o structurã incluzând atât exploatarea cãrbunelui, cât si productia de energie pentru a masca subventionarea în continuare a activitãtii a patru exploatãri miniere si a beneficiat de anumite avantaje ca furnizor de energie, avantaje din care s-au acoperit diferentele de pret cu care se obtinea cãrbunele. Rezultatul a fost cã au pierdut ambele sectoare”, mai aratã lichidatorul CEH.
Dupã anii “90 în Valea Jiului s-au pompat sute de milioane de dolari si de euro, iar banii au intrat într-o gaurã neagrã.
Monika BACIU
