Din întâmplare, la Conferinta Comitetului National Român al Consiliul Mondial de Energie, CNR-CME, ce a avut loc la Academia Românã, a fost ridicatã problema cãrbunelui desi tema era energia verde. Nu cãrbunele creste pretul energiei, ci energia verde este subventionatã pe bani foarte multi, drept pentru care Guvernul a spus ”stop joc”…
În ultima zi a lunii februarie, a avut loc în Aula Academiei Române, Conferinta Comitetului National Român al Consiliului Mondial al Energiei (CNR-CME), cu tema ”Viitorul energiei. Scenarii energetice. Viziunea 2050 – strategia în domeniul energiei”. La Conferintã au fos prezenti Iulian Iancu – presedinte CNR-CME, Cãtãlin Ivan – europarlamentar, Sergiu Celac – ambasador, presedintele Institutului Român de Studii Industriale, acad. Ioan Haiduc – presedintele Academiei Române, alti academicieni, secretari de stat, consilieri, profesori universitari, cercetãtori, dar si reprezentantul României la Bruxelles Tom Holst – manager Chevrom etc.
De la Petrosani, la lucrãri, s-a aflat si cercetãtor stiintific dr. ing. Valeriu Plesa, membru al CNR-CME. Ce a cãutat acolo si cum a ajuns sã sustinã huila când altul era scopul prezentei la o conferintã de asemenea nivel, l-am întrebat direct.
Investitorii în energia verde, tinuti în brate pe bani foarte multi
”Sunt cercetãtor stiintific si vreau sã stiu cât mai mult. Pe energie vreau sã aflu din dezbaterea directã, sã-mi dau seama cum se pune problema, sã pot corela si sã stiu exact unde ne aflãm. Nu eram inclusi în program… Am stat cuminte si am ascultat prezentãrile, dezbaterile, fãrã sã mã misc timp de patru ore, cu dezamãgirea momentului, dar cu gândul, ”mângâierea”, cã nu cãrbunele contribuie la cresterea pretului la energie, ci dimpotrivã alte energii favorite, cum este cea verde. Din 10% cât a fost cresterea pretului în ultimul an, 4-6% sunt datorate acestei energii verzi” – a precizat dr.ing. Valeriu Plesea.
Reporter: Pãi dacã energia verde este scumpã, de ce este preferatã???
Valeriu Plesea: Pentru cã aceastã energie este corelatã cu conditiile de mediu impuse de UE, dar si cu ideea cã investitorii strãini trebuie pãstrati în sistem pentru cã ani de zile au investit si acum efectul acestor investitii se înfãptuieste. De exemplu, dacã la termocentrale 1 MWh se traduce cu un certificat de CO2, energia verde – eolianã, fotovoltaicã si hidro – sunt subventionate, sustinute cu tot felul de bonusuri. 1 MWh produs de eoliene si solare beneficiazã de 6 certificate verzi cu o valoare de 55 euro/certificat, iar la hidro – 3 cerificate verzi, cu aceeasi valoare. Acest lucru nu este valabil în cazul cãrbunelui, al energiei pe cãrbune.
Rep.: De ce energia pe cãrbune nu este subventionatã, cã si acolo ar putea face investitii de mediu cu atâtia bani??
V.P.: Pentru cã este vorba de legislatia de mediu. Poluatorul plãteste, iar noi am ajuns la momentul plãtii si uite unde suntem, noi, cei din cãrbune. Pentru ca România sã se încadreze în normele de mediu impuse, a pus la rândul ei accent pe energia verde si pentru a fi încurajatã producerea ei s-a venit cu aceste subventii, aceste certificate verzi. Conditionãrile si trendul este dat de UE.
Nu mineritul este problema!!
Rep.: Dar de ce nu s-au fãcut investitii de mediu în cãrbune, în tehnologie, cã Valea Jiului strigã dupã asta de peste 20 de ani??
V.P.: Aici vorbim de MW produs de termo pe cãrbune si nu doar de cãrbune. De acum încolo vorbim de MW ca produs al tandemului minerit-termocentrale, iar termocentrala polueazã. Deci nu mineritul e problema în aceastã situatie. Poti sã scazi cheltuielile la extractie, dar asta este un fleac pe lângã sumele cheltuite dincolo la energia verde. Ce sã faci în cãrbune? Cu cheltuieli mai mici scoti aceeasi cantitate, nu mai mult decât îti preiau termocentralele, cã nu ai ce face cu ea. Poti de asemenea sã cresti calitatea, dar cât de bun ar fi, la ardere cãrbunele tot scoate fum. Deci problema nu este mineritul.
Guvernul spune ”stop joc”, drept pentru care îsi iau jucãriile si pleacã
Rep.: Si care ar fi solutiile, pentru cã pare asa de încurcatã politica energeticã încât logica pãleste încât pãrem, noi, cei din minerit, cei mai nenorociti ???
V.P.: O solutie indirectã spre care s-a îndreptat, se pare, deja guvernul, este stoparea elanului în dezvoltarea energiei verzi. Pentru cã dacã, Doamne fereste!, se atinge tinta de 24% productie verde mult mai repede decât s-a preconizat, adicã în 2020, sistemul national reglementat se dezechilibreazã pânã la colaps. Ca urmare, guvernul a spus ”stop joc”, reducem subventia pe 2013 la doar 500 mil. euro, adicã certificate verzi mai putine pentru cã nu pot umbla la valoarea certificatului. Astfel, la energia eolianã si solarã numãrul certificatelor va fi de 4 în loc de 6, iar la hidro în loc de 3, va fi de 2,3.
Da, dar investitorul numãrul unu pe eoliene în România, CEZ, când a auzit de aceste mãsuri a spus si el cã va reduce investitiile în tara noastrã, iar productia de energie va fi redusã de la 1000 MW la 300 MW. Motivatia lor a fost aceea cã trebuie sã facã eforturi sã-si ajute propria tarã. Repet, este mãsurã indirectã care ne-ar avantaja si mai mult, sã nu mai fim considerati principalii vinovati pentru pierderile la nivelul sistemului national pentru cã pretul crescut la consumator nu ne apartine.
Soluatia directã este cea de parteneriat public-privat, cu un management performant, cu activitate rãmasã publicã. Statul si privatul sã participe atât la pierderi cât si la profit, iar politicile complexului energetic sã fie ale statului.
Rep.: Dar ce oferim noi acelui privat ca sã se asocieze cu noi, cu statul? Dumneavoastrã ati investi în actualele conditii??
V.P.: Da, as investi cunoscând facilitãtile investitorilor din energia verde si cu asta v-am spus tot!!! Existã o diferentã totusi. Cei din energia verde au avantajul cã nu trebuie sã ia mãsuri pentru disponibilizãrea angajatilor pentru cã nu au angajati.
Cãnd vântul nu va bate si soarele nu va strãluci, veti cere cãrbune…
Rep.: Cum ati ajuns sã luati apãrarea cãrbunelui la Academia Românã stiind care sunt regulile în asemenea situatie, prezentãrile lucrãrilor si luãrile de cuvânt sunt de dinainte stabilite?
V.P.: Conferinta s-a desfãsurat în douã runde, iar a treia rundã s-a nãscut datoritã mie. Am fost provocat, profund afectat de ce se discuta la adresa cãrbunelui, o atitudine general negativã… Apoi, lucrul care m-a afectat emotional a fost acea imagine pe pe toate plasmele din Aulã, imagine care reprezenta un copil gol cu un pachet de banane în brate, iar în jurul lui cosurile termocentralelor care scoteau fum… Nu m-am putut abtine. Am cerut ajutorul consilierului ministrului Nitã, sã-mi înlesneascã o luare de cuvânt. Acest consilier este de la Complexul Energetic Oltenia, este doctor inginer îndrãgostit de meseria sa si a absolvit la Petrosani.
Sala parcã s-a înviorat, era ceva inedit sã aparã o temã dincolo de program. Nici nu stiam ce voi spune… Stiam cã este absolut necesarã energia pe cãrbune, ca urmare, de la microfonul conferintei le-am subliniat acest lucru. Când vântul nu va mai bate, când apele nu vor mai curge, când soarele nu va mai strãluci, am convingerea cã-si vor îndrepta atentia spre industria minierã, în sensul cererii energiei pe cãrbune. Si se stie bine asta, pentru cã s-a mai întâmplat! Multe le-am spus… Am fost surprins când sala a aplaudat puternic. Am continuat punctând cuvintele cheie pentru ca energia termo pe cãrbune sã se plieze cerintelor: rentabilitate, eficientã, competitivitate si management performant. Din pãcate ultimul care este pe linia evenimentelor actuale în tãri din UE – cresterea pretului energiei – are o solutie, respectiv ”nationalizarea”, adicã huila sã devinã resursã strategicã.
Rep.: Si care a fost câstigul interventiei dumneavostrã la asemenea nivel?
V.P.: Dacã nu interveneam plecam de acolo dezamãgit, frustrat, cu credinta cã huila nu mai are nici o sansã. Dar s-a dovedit cã la un asemenea nivel, cu asemenea personalitãti din domeniul energiei, cãrbunele era asteptat ca sã-si spunã punctul de vedere. Eu, pentru cã sunt mai vulcanic, am intervenit pentru cã nu m-am putut abtine. Dar cei de acolo s-au arãtat interesati, deci asteaptã sã fii reprezentat, sã fii unde trebuie, când trebuie, sã vadã cã existi si vrei.
La finalul cuvântului meu a vorbit presedintele Comitetului National Român al Consiliului Mondoal al Energiei, Iulian Iancu si a punctat, a transmis sãlii sã nu ne facem griji pentru cã minerit va mai exista, va mai dãinui încã 30 de ani cel putin. Dovadã cã existã interes pentru cãrbune, a fost multitudinea de informatii care mi s-au cerut dupã Conferintã si schimbul masiv de cãrti de vizitã. Deci clar, reprezentantii din cãrbune, din energia termo, trebuie sã-si spunã cuvântul pentru se se doreste prezenta lor.
”Iote drace, cã toate astea nu le stiam. Eu ca boul, sã scot cãrbune cu cheltuieli mici pe bucãtica mea de minã… ” – a exclamat la sfârsitul discutiei cu dr.ing. Valeriu Plesea un inginer de la Mina Lonea.
Ileana Firtulescu
