Statul român a sacrificat industria minierã pentru a adera la Uniunea Europeanã. Pentru cã asa a fost dictonul, România a trebuit sã adere la Uniunea Europeanã, iar acest lucru s-a fãcut cu sacrificii. Sacrificiile sunt plãtite astãzi de lucrãtorii din minerit care se vãd în fata faptului împlinit. Se pune lacãtul pe aceastã industrie fãrã ca cineva sã ia vreo mãsurã. Asa a fost scris încã din anul 2004.

În decursul a nouã ani, Compania Nationalã a Huilei începe sã acumuleze datorii la bugetul de stat, iar acest lucru corelat cu majorarea salariilor si neîndeplinirea planului de productie duce la declinul economic. În perioada 2004-2006 statul a emis mai multe ordonante care ar fi permis stergerea datoriilor istorice, însã conducerile CNH nu au fãcut demersurile necesare.

“La începutul lui 2004, Executivul aprobã Strategia Sectorului Minier. Capitolele ei au denumiri pompoase: cresterea profitabilitãtii minelor, sprijinirea cresterii economice în Valea Jiului pânã în 2010 sau eliminarea subventiilor pentru cãrbune. Erau cerinte pentru aderararea la Uniunea Europeanã. Dincolo de cuvintele mari, era, de fapt, vorba, despre cãutarea unui plan prin care se puteau închide minele. Cele rãmase deschise trebuiau eficientizate. Totul, prin reducerea locurilor de muncã. Strategia însemna dezvoltarea unui plan de închidere a minelor, penalizarea exploatãrilor ineficiente economic si reducerea locurilor de muncã. În 2007, anul aderãrii la Uniunea Europeanã, Guvernul Tãriceanu notificã Bruxelles-ul cu privire la acordarea, în continuare, a ajutoarelor de stat cãtre Valea Jiului. Comisia Europeanã stabilise cã 2011 este data-limitã pânã la care guvernele din tãrile europene puteau acorda ajutoare sectorului minier. România primeste derogare pânã în 2018”, aratã raportul administratorului judiciar al CEH.

Compania Nationalã a Huilei a acumulat datorii enorme, astãzi fiind în lichidare.

“Datoriile acumulate de Compania Nationalã a Huilei pe perioada 2003 – 2012 cuprind, într-o mãsurã semnificativã, datorii cãtre bugetul de stat si cãtre bugetul asiguãrilor sociale de stat si, într-o mai micã mãsurã datorii comerciale si datorii cãtre bugetul local. Soldurile înregistrate la finele fiecãrui exercitiu financiar din perioada 2003 – 2012 cuprind datoriile preluate din anii anteriori la care s-au adãugat datoriile din anul curent. În acest context, majorãrile si penalitãtile calculate pentru neplata datoriilor, la nivelul anului 2012 au ajuns la peste 3,5 mld lei. De mentionat este faptul cã, în perioada 2004 – 2006 au fost emise o serie de acte normative în baza cãrora compania a beneficiat de scutirea la platã a datoriilor cãtre bugetul consolidat al statului cu conditia Notificãrii ajutorului de stat în vederea obtinerii avizului Comisiei Europene. Întrucât aceste documente nu au fost obtinute, compania a fost obligatã sã reintroducã în contabilitate sumele scutite, ceea ce a determinat, pe de o parte cresteerea pierderilor financiare din anii precedenti, si pe de altã parte cresterea semnificativã a majorãrilor si penalitãtilor începând cu anul 2007. Începând cu anul 2010 aplicarea OUG nr. 39/2010 (în care se stipuleazã cã platã cu întârziere a obligatiilor fiscale peste 60 de zile se sanctioneazã cu o penalitate de întârziere de 15% din obligatiile fiscale principale nestinse), a afectat negativ si mai mult rezultatele economico-financiare ale companiei”, se aratã în documentele Ministerului Energiei.

În 2012, la cinci ani dupã intrarea în Uniunea Europeanã, Compania Nationalã a Huilei intrã în procedurã de lichidare. Datoriile la bugetul de stat sunt de aproape un miliard de euro.  Concomitent Guvernul înfiinteazã o entitate juridicã nouã – Societatea Nationalã a Huilei care preia angajatii si activele C.N.H. datoriile, de cca. un miliard de euro, rãmân la C.N.H. La scurt timp, Societatea Nationalã a Huilei fuzioneazã cu Complexul Energetic Hunedoara, care îsi începe activitatea în septembrie 2012. Societatea Nationalã a Huilei primeste în componentã, în 2012, minele considerate viabile – Lonea, Livezeni, Lupeni si Vulcan. Minele Petrila, Uricani si Paroseni – neviabile – sunt reorganizate sub numele de Societatea Nationalã de Închideri a Minelor, iar Guvernul stabileste pentru ele un ajutor de stat de peste 35 de milioane de euro anual, pânã în 2018. În paralel, fostã Companie Nationalã a Huilei se aflã si în 2015 în lichidare si trebuie sã acopere datoriile de la bugetul de stat, ajunse, astãzi, la peste 1 miliard de euro.

Se naste “avortonul” CEH

În anul 2012 se naste Complexul Energetic Hunedoara. Soarta pare a fi aceeasi cu cea a Companiei Nationale a Huilei. Se încearcã mentinerea mineritului, dar toti factorii responsabili stiu cã de fapt acest sector de activitate trebuie sã disparã. E unul din angajamentele României pentru aderarea la UE.

“Complexul Energetic Hunedoara S.A., a luat fiintã ca o societate integratã energie – minerit, al cãrei principal obiectiv declarat, îl reprezenta eficientizarea activitãtilor desfãsurate, atât în sectorul minier cât si în sectorul energetic, activitãti aflate într-un declin evident la acel moment, datoritã evolutiei nefavorabile a sectorului energetic si a datoriilor acumulate în sectorul minier de cãtre Compania Nationalã a Huilei S.A. (devenitã ulterior Societatea Nationalã a Huilei S.A. prin procedura de dare în platã a activelor si prin preluarea a patru exploatãri miniere considerate viabile, conform O.U.G. nr. 84/2011 aprobatã prin Legea nr. 38/2012, respectiv O.U.G. nr. 119/ 2011 aprobatã prin Legea nr. 143/ 2013)”, aratã administratorul judiciar.

Au existat planuri mari pentru Complexul Energetic Hunedoara, „CE Hunedoara urma sã desfãsoare activitãti de cercetare geologicã pentru descoperirea rezervelor de huilã, extractie huilã, productie energie electricã pe bazã de huilã, furnizare si mentenantã, astfel crearea unei societãti integrate la nivel regional, ce include în structura sã capacitãti importante de productie, activitãti de furnizare si de mentenantã, îi va permite acesteia sã profite de beneficiile obtinute prin implicarea în toate etapele lantului valoric energetic. Analiza factorilor cheie – definirea bunei functionãri a sistemului energetic – a indicat faptul cã optiunea pentru un jucãtor puternic la nivel national si regional, care sã aibã o cotã de piatã suficientã pentru a asigura masã criticã necesarã si care, prin dimensiunile sale, sã poatã activa cu succes într-o piatã regionalã competitivã, ar servi mai bine obiectivului de creare a unui sistem eficient, sigur si sustenabil de furnizare a energiei electrice în România”. Nimic din toate acestea nu s-au întâmplat si CEH a ajuns la un pas de faliment.

“Societatea Complexul Energetic Hunedoara SA a fost conceputã sã functioneze într-o structurã incluzând atât exploatarea cãrbunelui, cât si productia de energie pentru a masca subventionarea în continuare a activitãtii a patru exploatãri miniere si a beneficiat de anumite avantaje ca furnizor de energie, avantaje din care s-au acoperit diferentele de pret cu care se obtinea cãrbunele. Rezultatul a fost cã au pierdut ambele sectoare”, mai aratã administratorul judiciar.

Angajatii CEH plãtesc astãzi pretul aderãrii României la Uniunea Europeanã: Minele de cãrbune trebuie închise!

Monika BACIU