Ilie Constantin este omul care a fost angajat la E.D.M.N. – Exploaratea Deschideri de Mine Noi – cu marca nr. 60, iar acum asista cu tristete la punerea in functiune a Societatii Nationale de Inchideri Mine.
Ilie Constantin are 76 de ani, dar nu-si arata varsta. Este plin de spirit, cu un umor sanatos condimentat cu ironie, o adevarata enciclopedie… Are 51 de ani vechime in minerit. A lucrat 11 ani la mina de uraniu Ciudanovita, zona numita acum de unii ”iadul pe pamant”, unde oamenii mor de tineri din cauza radioactivitatii. Ilie Constantin pare a-i contrazice prin vigoarea rar intalnita la varsta sa. ”Stiti de ce arat asa? De atunci, din 1955, m-am obisnuit sa beau mult lapte. Si astazi fac acelasi lucru zilnic”- spune nea Ilie, cel care a fost multa vreme sef statie salvare miniera.
Marca 60, la Deschideri de Mine
Ilie Constantin este omul care a fost angajat la E.D.M.N. – Exploaratea Deschideri de Mine Noi – cu marca nr. 60, iar acum asista cu tristete la punerea in functiune a Societatii Nationale de Inchideri Mine. Povesteste cu frenezie, cum a fost mutat Jiul din loc pentru a extinde mina Livezeni, cum a redeschis mina Dalja, Paroseni, Petrila Sud si Iscroni… Cand mina Dalja a fost rasa de pe fata pamantului, a trait o mahnire profunda sora cu depresia. ”Exista un program de distrugere a industriei romanesti. Nu ti-ar ajunge caietul pentru a scrie cate s-au distrus…”
Au mutat Jiul din loc de doua ori!!
”Am venit aici, in Valea Jiului, in 1965. Am venit dupa ce rusii, care administrau mina de Uraniu din Ciudanovita, au plecat si incepuse stilul de lucru specific rominesc (haldele de steril nu mai erau izolate ”ca la carte” – n.n.). Am venit la o intreprindere numita EDMN, care inseamna Exploatarea Deschideri de Mine Noi, cu sediul la Casa Galbena, langa actualul sediu al CNH.
In 1965 s-a redeschis mina Dalja, care era a lui Dalja. Pe doamna Coca Dalja am apucat sa o cunosc. Dupa ce s-a stabilizat mina. EDMN s-a mutat la Paroseni, director era atunci Mircea Felea. Dupa aproximativ doi ani, mina Paroseni s-a dat pentru productie. Dupa asta, EDMN s-a impartit in doua. Nu a mai fost nevoie de lucrari de o asemenea amploare. Jumatate din EDMN functiona la Livezeni, iar cealalta jumatate la Barbateni. Eu am ales Livezeniul, desi stateam la Coroesti, in ideea ca era oras, centrul Vaii. Apar si in cartea lui Marian Boboc cu numarul matricol 60. Adica eram al 60-lea angajat la EDMN Livezeni.
Pe vremea aia, pe langa cladirea administrativa de la mina Livezeni curgea Jiul. Pe masura ce mina s-a dezvoltat – a trebuit facut triajul pentru manevra vagoanelor Separatiei -, Jiul a fost impins catre deal. N-a fost suficient. A trebuit facuta Preparatia si silozurile si Jiul a fost impins pana la limita, sub deal. S-au facut lucrari de exceptie, impresionante prin TCMM – Trustul de Constructii Miniere – care avea sediul unde este acum Peny.
A redeschis si Petrila-Sud si Iscroni…
Deci EDMN avea in atributii lucrari de deschideri, de extindere pentru productie. Dupa ce fiecare mina si-a creat sectoare proprii de investitii-deschidere, EDMN s-a desfiintat. In cadrul Exploatarii Deschideri eu eram seful Statiei de Salvare.
Pana cand a ramas mina Livezeni de sine statatoare, cu sectorul ei de deschideri, s-a lucrat simultan la redeschiderea minei Petrila-Sud si Iscroni. Era atunci foamea aceea pentru carbune. Tot in perioada aia au fost actiunile ”Valea Jiului – 5000”, 8000, 3000, care dupa parerea mea au fost o greseala, pentru ca au fost adusi toti cei disponibili din agricultura, sau din alte zone unde nu era nevoie de ei. Erau asteptati in gara, cu mancare, cazare, cei adusi de delegati speciali din toata tara. O parte din ei au ramas in Vale. O parte dintre ei sunt oameni seriosi, stabilizati aici, dar mai este o parte dintre cei care dau de lucru si astazi autoritatilor.
Dalja, tutore al Livezeniului si rusii
Cand s-a inchis mina Dalja am trait o tristete profunda… Va dati seama, era munca noastra, o munca remarcabila pentru ca acolo erau lacuri, smarcuri, balarii si ajunsese apoi sa fie un loc cu cladiri, o intreprindere bine organizata, de sine statatoare. Dalja a fost un fel de tutore al minei Livezeni pentru deschideri, la fel cum Livezeniul a fost pentru Petrila-Sud si Iscroni. Era axul pe care se construia mineritul…
Dupa aceeasi reteta, zic, eu, se va inchide si Paroseniul. Este posibil ca si celelalte sa se inchida, sa se stinga ca o lumanare care se consuma. Fara constructia de puturi de aeraj, de deschideri, minele mor.Toate aceste mine ar fi putut fi aproape de rentabilitate printr-o administrare stricta. Intr-o vreme era prea mare risipa de materiale si personal”.
L-am intrebat pe Ilie Constantin daca poate face o paralela intre stilul de organizare si de lucru al rusilor, de la mina Ciudanovita, si stilul de exploatare din Valea Jiului.
”Nu se poate face asa ceva. Rusii nu se uitau la nimic pentru a-si atinge scopul. Nici la efortul financiar, nici de la consumul de materiale. Scopul era altul – uraniul. Si cand se pusca, se intindea folie pentru nu se pierde nimic, iar oamenii erau bine platiti si corect tratati, conform muncii prestate”.
S-au distrus ”campionii romani” ai lumii
Ilie Constatin este acum martor al doua lumi. Una traita, de boom in minerit prin EDMN – Exploatarea Deschideri de Mine, iar acum asista la agonia mineritului din Valea Jiului prin SNIM – Societatea Nationala Inchideri de Mine.
”Infiinsarea ceastei Societati de Inchideri de Mine este o justificare a inchiderilor de mine cu orice pret. Exista un program de distrugere a industriei romanesti la modul general, pentru ca nu numai minele au fost vizate. Am avut intreprinderi vestite in lume, pe primele locuri in Europa si pe glob, deci campioni in domeniile respective. Unde sunt Titanul, Semanatoarea, Timpuri Noi, Unio Satu Mare, Brasovul, Nodrag, Calan, Otelul Rosu, partial Resita… Ooo, nu ti-ar ajunge, doamna, caietul ala pentru a scrie cate nu mai sunt”.
”Coltul de inima” spulberat de tren
Prin locurile unde traiesti si muncesti, lasi cate o parte din inima, din sufletul tau, spune Ilie Constantin. Ca urmare, si-a luat fiul si a mers la Ciudanovita, locul unde s-a nascut si a facut primii pasi, unde el, tatal, s-a plimbat, in seri calde, de mana cu sotia, pe calea ferata care strabatea o zona mai frumoasa decat centrul localitatii… ”Mi-a ramas un colt de inima acolo si, ca orice om, am vrut sa revad locul unde mi-am trait o parte din viata, acolo la <Cula lui Mihai/E un coltisor de Rai>, cum ii spuneau localnicii” – povesteste Ilie C.
Asa a facut si un prieten al sau, Adrian Manciu, maistru principal la mina Livezeni. In tinerete, acesta a participat la construirea Defileului Jiului, Bumbesti-Livezeni. Dupa pensionare, s-a dus sa vada locurile si rodul munci sale, acolo unde i-a ramas ”un colt de inima”, de-a lungul Jiului ce taie muntii. In timp ce privea constructia caii ferate ce-i trezea amintiri, un tren l-a lovit din plin spulberandu-l…
Ileana Firtulescu
