Primarul Ile a provocat o reactie în lant si a anulat o lege a partidului sãu din ambitia de a nu vinde sediul PRM-ului
Primarul Vulcanului, Gheorghe Ile, ”a stricat”, fãrã sã vrea, o lege care a pãgubit partidele, dar si fundatiile si ONG-urile nãscute pe lângã partide care îsi propuseserã sã ”absoarbã” imobile, sedii de instututii si fundati pe preturi de nimic. Legea modificatã a fost initiatã de PDL, când era la putere, al cãrui membru era, si astfel s-a nãscut altã lege – 48/2013.
Marti, 19 martie 2013, a intrat în vigoare o lege care are un istoric spumos, iar la aparitia formei acesteia a avut o contributie majorã, practic se datoreazã primarului municipiului Vulcan, Gheorghe Ile.
PDL a promovat în 2011 o lege care-i aducea o serie de avantaje, dar schimbarea majoritãtii parlamentare a dus la anularea beneficiilor scontate. O banalã insolventã a unei firme, SC Almaserv Vulcan, urmatã de scandalul între Dorel Schiopu-PRM cu Primãria Vulcan, respectiv cu primarul, au încurcat socotelile tuturor partidelor politice.
O lege modificatã în favoarea fundatiilor satelit ale PDL
Ziaristii de investigatii de la cotidianul.ro au refãcut parcursul unei legi prin care PDL, aflat la putere la vremea initierii legii, vroia sã punã mâna pe sedii importante ale unor institutii nationale, pe preturi de nimic, doar cã ziaristii nu cunosteau amãnuntele povestii si scandalurile dintre Jiuri.
Povestea începe cu… prezentul. Pe 13 martie 2013, presedintele Traian Bãsescu semneazã Decretul nr. 299/2013, prin care promulgã un proiect de lege de modificare a Legii 90/2003, lege care permite partidelor politice sã îsi cumpere sediile în care activeazã. Actul normativ nou promulgat devine Legea 48/2013 si a intrat marti 19 martie în vigoare.
Legea are însã o istorie de râsu-plânsu. Ea a fost înregistratã de 9 deputati PDL si unul de la minoritãti pe 12 decembrie 2011, când PDL se afla încã pe cai mari. Initiativa legislativã înaintatã de PDL modifica practic Legea 90/2003, numai cã PDL venea cu ceva în plus fatã de legea originalã, adicã orice partid la putere îsi creazã legi pentru a-si avantaja partidul si favoritii. PDL
a lãrgit sfera de aplicare a respectivei legi, prin care, în afara partidelor politice care îsi mentineau dreptul de a-si cumpãra sediile, acelasi drept îl cãpãtau si asociatiile si fundatiile. Miza pentru PDL o reprezenta cumpãrarea sediului Institutului de Studii Populare, a sediului Fundatiei Crestin-Democrate, precum si a altor sedii. De asemenea de aceastã lege urmau sã beneficieze si o serie de ONG-uri, în special cele care în ultimii ani au servit interesele PDL. Un alt avantaj urmãrit de PDL, în special pentru sediile anumitor fundatii si asociatii îl constituia pretul care era calculat ”dumnezeiesc de frumos”: valoarea de inventar de la data de 1 ianuarie 1990 – adicã aproape gratis, pentru cã multe sedii erau preluate de la Gospodãria de partid a PCR – plus indicele de inflatie. Pe lângã asta, proiectul prevedea posibilitatea cumpãrãrii clãdirilor în 3 ani cu un avans de 10%. În ce priveste ”luarea” sediilor de partid, toate partidele politice erau avantajate prin aceastã lege.
USL taie avantajele PDL, dar si ale sale
Dar, pe 25 iunie 2012, în Senat, noua majoritate parlamentarã modificã drastic proiectul de lege: se eliminã fundatiile si asociatiile, iar pretul de achizitie a sediilor este slabilit la nivelul pretului pietei.
La Camera Deputatilor, legea ajunge în plen pe 18 februarie 2013, si deputatul PDL Daniel Geantã (singurul “supravietuitor” dintre autorii proiectului în actualul Parlament) anuntã cã PDL nu mai sustine legea. Deputatii PDL mai au totusi un profit, ca si celelalte partide, pentru cã noua lege le dã dreptul sã-si cumpere sediile chiar dacã apartin RA-APPS.
Ile invocã la Tribunal neconstitutionalitatea pentru a nu-i vinde sediul PRM-ului si anuleazã legea
În 2010 s-a întâmplat ceva si s-a produs o scurtcircuitare a legii, prin declararea a douã articole ca fiind neconstitutionale, unul dintre articolele care nu cadrau cu Constitutia era vânzarea la pretul de inventar al clãdirilor.
”Ceasul rãu pisica 13” a fost numit faptul cã dupã 7 ani legea ajunge la Curtea Constitutionalã, datoritã primarului de Vulcan, Gheorghe Ile, care se afla în scandal cu presedintele PRM, Dorel Schiopu. Multi au numit întâmplarea pur si simplu ”ghinionul hotului”.
În toamna anului 2008, firma Primãriei municipiului Vulcan, SC Almaserv, intrã în insolventã. În clãdirea firmei, filiala localã a PRM avea închiriat un sediu. Intrarea în insolventã a Almaserv obliga PRM sã pãrãseascã spatiul închiriat. Cei din PRM, respectiv Dorel Schiopu, presedintele partidului, solicitã Primãriei Vulcan sã-i vândã sediul conform Legii 90/2003. S-a iscat un adevãrat scandal atunci, cu politisti si evacuãri, cu proteste si înjurãturi etc., etc.
Primarul municipiului Vulcan, Gheorghe Ile, membru PDL la vremea respectivã, din 2012 membru PSD, a refuzat sistematic sã vândã sediul pe care PRM l-a folosit sub formã de chirias. Cei din PRM, prin Dorel ?chiopu, actioneazã în judecatã pe 31 octombrie 2008 Primãria Vulcan.
Pe 21 mai 2009, primarul Gheorghe Ile ridicã la Tribunalul Hunedoara o exceptie de neconstitutionalitate. Ile contestã obligarea prin lege a primãriilor sã vândã sedii la preturi de nimic, deci contestã si vânzarea la pretul de inventar. Ca urmare, legea ajunge pe la Curtea Constitutionalã. Pe 28 iunie 2010, CCR admite exceptia de neconstitutionalitate ridicatã de primarul Gheorghe Ile si amputeazã Legea 90/2003.
Asa se face cã o banalã insolventã a unei ”amãrâte” de firme, SC Almaserv Vulcan,urmatã de scandalul cu PRM organizatia localã, a provocat o reactie în lant, care în final a condus la „stricarea” unei legi care avantaja toate partidele politice.
Dacã nu s-ar fi înregistrat respectiva insolventã si PRM nu ar fi vrut sã-si cumpere sediul, cu sigurantã si astãzi era valabilã vânzarea la pretul de inventor, niste mãruntis acolo, sã nu zicã nimeni cã-i degeaba.
Ileana Firtulescu
