Dacã pânã în decembrie 1989 românul învãta o limbã strãinã impusã de estul comunist si devenise un adevãrat rusofon (reminiscente ale acestui trecut mai stau drept dovadã si astãzi unii dintre actualii conducãtori – fosti pionieri, utecisti, pcr-isti sau informatori ai Securitãtii), dupã “Lovilutie”, de bunã voie si nesilit de nimeni, acelasi român s-a orientat (sau a fost reorientat) si a fost transformat în francofon, anglofon, italianofon, spanialofon sau turcofon, samd, ajungând în prezent un fel de americofon. Asta, cu mai noile implicatii “legatã de armatã si de NATO – afganistanofon sau irakofon). … mai departe
