R omânia ar putea deveni a doua ţară din Uniunea Europeană care va cere înregistrarea ca produs agricol a lânii de oaie – Ţurcană- pe o schemă de calitate europeană, după Marea Britanie, care a obţinut în anul 2011, pe când era membră a UE, certificarea lânii de oaie Shetland cu Denumire de Origine Protejată (DOP).
Documentaţia pentru certificarea lânii de oaie Ţurcană cu Indicaţie Geografice Protejată (IGP) va fi depusă în acest an la Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale spre evaluare şi ulterior va fi trimisă Comisiei Europene pentru certificare.
„Rasa Ţurcană este rasa reprezentativă a sectorului ovin în România, dar, din păcate, lâna acestei rase reprezintă o problemă majoră prin prisma cantităţii foarte mari disponibile şi observăm că devine şi o problemă de mediu”, a declarat decanul Facultăţii de Ştiinţe Agricole, Industrie Alimentară şi Protecţia Mediului, Camelia Sava.
Grupul aplicant este format din Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, prin FSAIAPM, şi trei Asociaţii ale crescătorilor de ovine, respectiv Asociaţia crescătorilor de ovine din Sibiu – ACOS Mărginimea, Eco Mioriţa şi Asociaţia judeţeană a crescătorilor de ovine şi caprine – AJCOC Mărginimea. Documentaţia şi studiul aplicat pe fibra de lână este făcut de studenţii de la FSAIAPM.
Iniţiativa vine în urma unei analize făcute la această instituţie de învăţământ superior din Sibiu, din care a rezultat că România are o mare problemă cu valorificarea unei foarte mari cantităţi de lână de oaie din rasa Ţurcană, întrucât fibra grosieră îşi găseşte cu greu utilitate în industria textilă.
„Elementele de specificitate identificate în urma studiilor sunt prezenţa în secţiunea fibrei a mai multor straturi de celule aerate, calitate care o recomandă pentru industria construcţiilor ca şi material termoizolant. De asemenea, s-au consemnat şi proprietăţi certe de higroscopicitate şi hidrofilicitate (n.r. – capacitatea de absorbţie a vaporilor de apă, respectiv a apei) proprietăţi care pot aduce o serie de avantaje pentru folosirea lânii ca şi fertilizant în agricultură”, spun iniţiatorii acestui proiect.
România are în prezent 10 produse alimentare protejate la nivel european, în general produse din carne, lapte şi peşte, dar şi nouă băuturi spirtoase din fructe, însă în registrul UE al indicaţiilor geografice şi al sistemelor de calitate pot fi înscrise orice alte produse agricole precum fânul, lâna, cârmâzul sau florile şi plantele ornamentale.
În anul 2007, în tratatul României de aderare la UE, în anexa 1, lâna nu a fost introdusă ca produs agricol şi din această cauză au apărut o serie de probleme în accesarea de fonduri europene prin Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (AFIR), pentru achiziţia de echipamente pentru spălarea şi prelucrarea lânii.
Această rasă locală predominantă a fost aclimatizată de foarte mult timp pe teritoriul Romaniei, fiind foarte rezistentă atât pentru păşunatul la câmpie cât şi pentru pajiştile alpine. Cele mai multe efective se regăsesc în zona Banatului şi a Dobrogei, iar producţia de lână de la o oaie Ţurcană este în medie, 3,5 kg o dată pe an, în sezonul pentru tuns care începe în luna mai.
„Lâna de Ţurcană, ca materie primă, nu este certificată şi recunoscută de niciun organism naţional sau european, în niciun domeniu. Nu ştie nimeni ce calităţi are şi care este utilitatea ideală pentru ea. La export, odată certificată, se prezintă pe piaţa mondială cu calităţi recunoscute. Vrem certificarea ei deoarece este în cantitate mare, dar în acelaşi timp are şi cea mai mare problemă la valorificare întrucât fibra grosieră de aproximativ 40 de microni, în comparaţie cu Merinos sau Ţigaie, care au 20, respectiv 30 de microni. Lâna de Ţurcană nu poate fi utilizată în industria textilă pentru îmbrăcăminte, în timp ce lâna din rasele menţionate anterior se valorifică încă destul de uşor. Aceasta se exporta şi în prezent, dar la un preţ extrem de mic”, a explicat Diaconeasa.
Monika BACIU
