Peste 5.000 de prizonieri au trăit și muncit în Valea Jiului, în timpul celui de Al Doilea Război Mondial. Un lagăr cu prizonieri sovietici, în care deținuții aveau statut de muncitor în mină, a fost și la Vulcan, în Crividia.
Clădirile de acum ale minei Vulcan erau folosite pentru acest lagăr, în timp ce prizonierii sovietici erau trimiși în minele de aici, să dea cărbunele atât de necesar în război.
„La Vulcan era centrul lagărului și erau și alte sublagăre pe la alte unități miniere din Valea Jiului. De ce la Vulcan? Pentru că, cred, în primul rând, mina Vulcan era închisă. În 1931, criza de atunci a dus la închiderea minei Vulcan și foarte multe dintre clădirile minei erau folosite pentru treaba asta”, explică Dorel Șchiopu, unul dintre cei care încă studiază istoria acestor locuri din Valea Jiului.
Lagărul a funcționat vreo doi ani, între august 1942 și, desigur, 23 august 1944.
Mina Vulcan era închisă, spun istoricii, de prin luna mai 1931 și foarte multe clădiri erau folosite să găzduiască prizonierii de război. Pentru că România era atunci în război cu Uniunea Sovietică. „Pentru că era război erau două probleme: lipsa forței de muncă, pentru că bărbații erau pe front, iar a doua: nevoia de mai mult cărbune, din rațiuni militare. Și atunci s-a apelat la această mână de lucru: prizonierii de război”, mai afirmă Dorel Șchiopu.
Și, chiar dacă din acea perioadă sunt binecunoscute lagărele de la Auschwitz, spre exemplu, în Valea Jiului, prizonierii nu erau chiar exploatați. Ba mai mult, aveau contracte care le apărau drepturile. „Forța de muncă era folosiră de societățile din Valea Jiului, în baza unui contract de muncă, pentru că ei erau sub autoritatea Marelui Stat Major. În minerit lucrau, sau la Atelierele Centrale Petroșani (n.r. fostul UMIROM), care avea calificarea de tâmplar, spre exemplu. Se făceau contracte între lagărul de prizonieri și societatea minieră, care îi folosea, cu reguli de hrană, de igienă. Am văzut chiar, într-un material al domnului profesor Mircea Baron, că așternutul de paie, de la paturi, trebuia schimbat la o lună”, mai spune Dorel Șchiopu.
Cel puțin 20 de sovietici au și dezertat atunci, fugind din mină, iar acum, nimeni nu își mai amintește că ar fi fost, la Vulcan, în Cartierul Crividia, un lagăr în adevăratul sens al cuvântului.
Diana Mitrache
