Când a ajuns în Valea Jiului din Bihorul natal în 1946, avea doar 5 ani. A venit cu familia – doi frati si o sorã – tatãl angajându-se la Mina Petrila. A primit o casã pe lângã stadionul vechi al Jiului (actualul Parc “Carol Schreter”), adicã la un pas de unde fotbalistii de Divizia “A” ai Jiului, “bãteau” mingea. Furat de magia fotbalisticã, micutul Lajos, începe sã încingã miute alãturi de alti copii si este cooptat în loturile de copii si juniori de la Jiul Petrosani. Înzestrat cu talent, Ladislau Oltan ajunge în echipa de seniori, antrenorul Virgil Mãrculescu aducându-l în focul Diviziei “A”, debutând la un meci cu Farul la Constanta (scor 0-5) în toamna lui 1959, acesta fiind singurul sãu joc pentru Jiul.
A urmat apoi Metalul Drobeta Tr. Severin si Minerul Lupeni, dupã care ajunge la Foresta Fãlticeni, cu care va reusi o performantã de rãsunet.
Foresta lui Oltan eliminã Rapidul!
În sezonul 1966-1967, începând cu “16”-imile de finalã se contureazã o surprizã: o echipã din Divizia “C”, Foresta Fãlticeni, eliminã prim-divizionarele Steagul Rosu, “Poli” Timisoara si C.S.M.S Iasi. Urmeazã semifinala cu Rapid Bucuresti, campioana en titre e României. Dar “bomba” cade în minutul 2, când Lajos Oltan ia pe cont propriu o actiune si finalizeazã imparabil pe lângã Ricã Rãducanu, 1-0 scor final si Rapidul lui Lupescu, Dan Coe, Motroc, Nãsturescu, Dumitriu II sau Ion Ionescu este eliminat! Finala se juca între Foresta Fãlticeni si Steaua Bucuresti.
–
Finala Cupei României 1967
Steaua – Foresta Fãlticeni 6-0 (4-0)
Steaua: Haidu (min 60 V. Suciu) – Sãtmãreanu, Em. Jenei, D. Nicolae, Hãlmãgeanu -Negrea, D. Popescu – S. Avram, Constantin, Voinea , Soo
Foresta: Tacamas (min. 46 Bonis) – Fodor (min 46 Ionitã) Juhasz, Gumo, Pavel -Halas, N. Constantin – Oltan, Lutac, Benic, Ion Nae.
Arbitriu: Iosif Ritter – Timisoara
Au marcat: Soo (min. 8,16), Voinea (min. 38), S. Avram (min. 62), D. Popescu (min. 71)
–
Marcati de mizã
2 iulie 1967, Bucuresti, stadionul “Republicii”. 20.000 de spectatori în tribune, atmosferã incendiarã, televiziune, nocturnã. Gâtuitã de emotie echipa lui Iosif Lengheriu, echipa Foresta Fãlticeni (care abia scãpase de retrogradare) nici nu se dezmeticeste bine si e condusã cu 2-0. Bravii plãiesi, cu ex-petroseneanul Oltan în echipã nu se regãsesc, echipa fiind departe de surpriza care eliminase pânã la acel moment patru divizionare “A”. Meciul se încheie cu un zdrobitor 6-0 pentru Steaua. Moment dureros si pentru Ladislau Oltan, riguroasa extremã a Fãlticeniului, care va reveni în Valea Jiului.
Punct final, Aninoasa
Dupã aventura din finala cupei României cu Steaua, Lajos Oltan revine în Valea Jiului, unde va juca pânã la vârsta de 29 de ani la Minerul Aninoasa, alãturi de fratele sãu Daniel, renuntând la fotbal în urma unui grav accident (întindere de ligament), motiv pentru care îsi va “atârna ghetele în cui”.
Jucãtor disciplinat, sufletist, bun coleg de echipã, asa s-a dovedit si la locul de muncã, ca miner-artificier la Mina Aninoasa, de unde a iesit la pensie în anul 1990. El, un simplu om, Ladislau Oltan, cel care a “prins”un meci la Jiul în Divizia “A”, a dat un gol lui Ricã Rãducanu si a jucat o finalã de Cupa României împotriva Stelei. Se întâmpla acum cinci decenii.
Genu TUTU
