Timpul trece, iar meseriile cu care, cândva, îți făceai faimă, acum devin istorie. Și tocmai despre timp am vrea să vorbim acum, pentru că la Petroșani, în incinta centrului comercial Jiul, există unul dintre ultimii ceasornicari din țară. La el vin oameni de peste tot, pentru că a convins, în cei peste 40 de ani de muncă, că este cel mai bun.
Printre ceasuri, pensule, instalații și scule minuscule, ori lupe și lumini direcționate, într-un chioșc de 2 metri pătrați, domnul Koci, așa cum îi spune toată lumea, repară ceasuri. E omul ce fixează timpul de zeci de ani, el fiind unul dintre ultimii absolvenți ai școlii de profil de la noi. Și asta, deși ar fi vrut să se facă silvicultor.
„Eu am vrut să fiu silvicultor, numai că acolo era concurență mare și având eu îndemânare, s-au făcut cursuri de ceasornicărie, la care m-am dus. Am luat proba de lucru și de atunci, totul a mers normal. Eu am urmat școala din `79 până în `81, când am terminat și de atunci lucrez ceasornicărie ”, mi-a spus Gyorfi Ianoș (Koci), ceasornicar la Petroșani.
Și lumea vine mereu la el, așa cât să spună că zilnic, la ușița chioșcului său se apleacă măcar 10 oameni. Pentru că, în ciuda faptului că oricine are un telefon, știe cât e ceasul, iar noile ceasuri se leagă în mod direct cu telefonul, totuși, moda unui ceas simplu, vechi și mecanic nu a apus. „ Vin oameni la mine. Descoperă ceasul bunicii, al bunicului, ori cumpără ceasuri vechi de colecție și acum, doamnele au foarte multe ceasuri, pentru o rochiță galbenă, roșie, pentru gală, pentru sport. Pendulele ori ceasurile mari le cumpără de pe net, ori le primesc cadou și vin la mine să și le repare. Zilnic, 10-15 oameni vin și cu întrebări, dar vin. Îmi cer sfatul ce să cumpere și mă bucur că au încredere în noi”, mai spune Koci.
Ceasornicarul de la Petroșani ne-a amuzat când a zis că el nu poartă ceas și la mână avea ceasul unui client, unul care să se încarce prin mișcarea mâinii. De ce? Pentru că, așa cum ne-a mărturisit, orice ceas poartă, lumea e tentată să i-l cumpere. Iar prin mâna lui, au trecut, în 40 de ani ceasuri extrem de scumpe, ca și unele foarte ieftine.
„Am reparat și un ceas de 78.000 de euro. Toate ceasurile au ceva deosebit. Nu e o problemă de ceas, ci de piese. Iar infrastructura de depozite pentru piese ne lipsește și așa, cei care am rămas în meseria asta, colaborăm între noi”, mai spune ceasornicarul.
În județul Hunedoara mai sunt 5 ceasornicari și asta, după ce, cu ani urmă, numai în Valea Jiului erau 37. Dar din urmă nu prea mai vin meseriași și aceasta este o meserie ce are mari șanse să iasă din uz și nu peste mult timp.
Diana Mitrache
